Sfinţii Mucenici Flor şi Lavru erau fraţi după trup, iar cu meşteşugul erau sculptori, sub îndrumarea unor sfinţi bărbaţi, anume Proclu şi Maxim, de la care au învăţat nu numai această meserie, ci şi viaţa creştină plăcută lui Dumnezeu, scrie ziarullumina.ro.

Într-una din zile, un oarecare stăpânitor al unei ţări l-a rugat pe dregătorul Iliricului să-i trimită nişte iscusiţi ziditori în piatră, ca să ridice zeilor păgâni o frumoasă capişte. Şi au fost trimişi la stăpânitor sfinţii Flor şi Lavru, care erau mai pricepuţi decât alţii la lucrul acela. Zidind ei capiştea după porunca primită, preţul pentru osteneală îl împărţeau săracilor, învăţându-i şi credinţa în Hristos-Domnul. Iar ei, luând puţină hrană, petreceau în rugăciune şi postire.

CITEȘTE ȘI: "(P) Arome și tradiții: cum alegi băuturile potrivite pentru momente speciale"

 

Oarecând, cioplind ei în piatră, fiul unui slujitor idolesc s-a apropiat prea mult de sfinţii Flor şi Lavru şi, sărindu-i în ochi o bucăţică dintr-o piatră, l-a vătămat. Strigând el de durere, tatăl său a venit repede şi văzându-i faţa plină de sânge şi ochiul rănit şi-a rupt hainele de jale.

Atunci, slujitorul idolesc a început a-i ocărî pe cei doi, sărind să-i bată, dar a fost oprit de unii oameni care au mărturisit nevinovăţia sfinţilor. Aşadar, mucenicii Flor şi Lavru l-au luat pe copil la ei şi i-au spus: „Dacă vei crede din toată inima în Dumnezeul Cel propovăduit de noi, ochiul tău se va tămădui îndată”.

Şi după ce sfinţii s-au rugat cu lacrimi lui Dumnezeu, au însemnat ochiul copilului cu semnul Sfintei Cruci, iar ochiul îndată s-a făcut întreg şi sănătos. Atunci, atât copilul, cât şi tatăl său, care se numea Memertin, au crezut în Hristos. După aceasta, sfinţii Flor şi Lavru au mers acolo unde erau pregătiţi idolii şi legându-i cu funii i-au doborât la pământ şi i-au sfărâmat. Auzind acestea, stăpânitorul locului aceluia a poruncit ca Memertin şi fiul său să fie arşi de vii, iar pe Flor şi pe Lavru, bătându-i cumplit, i-a trimis lui Licheon, conducătorul Iliricului. Acela i-a cercetat şi, văzând că nu renunţă la credinţa creştină, i-a aruncat într-un puţ adânc şi i-a acoperit cu pământ. Şi aşa au primit sfinţii Flor şi Lavru cununile muceniciei.