Cuviosul Onufrie a fost un mare sihastru din Egipt ÅŸi a trăit pe la anii 350-400. La început, a stat o vreme într-o mănăstire cu viaţă de obÅŸte, din părÅ£ile Tebaidei, mănăstire ce se afla în pustia numită Ermopole.
Chemat însă la viaÅ£a pustnicească, după pilda Sfântului Proroc Ilie ÅŸi a Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, a ieÅŸit din viaÅ£a de obÅŸte ÅŸi a locuit în pustie, nevăzând faţă de om timp de 60 de ani. Pe Sfântul Cuvios Onufrie l-a aflat marele Pafnutie, care a călătorit în toată pustia ca să cunoască ÅŸi să scrie viaÅ£a celor mai mari bărbaÅ£i ai pustiei. Deci, umblând el 17 zile prin pustie ÅŸi ajungând la locul unde era Cuviosul Onufrie, a mers la el ÅŸi l-a rugat să-i povestească viaÅ£a sa.
Astfel, Pafnutie, cunoscând viaÅ£a cuviosului Onufrie din însăşi gura sa, a povestit-o mai pe urmă monahilor dornici de pustnicie, de rugăciune ÅŸi de aspre nevoinÅ£e. Singurătatea îi pregătise sufletul lui Onufrie pentru cele mai scumpe descoperiri ale Duhului Sfânt.
Acolo a găsit el pacea inimii ÅŸi acele bucurii rupte din bucuria cerească. Trăia din osteneala mâinilor sale, hrănindu-se din roadele unui smochin din apropiere, scrie ziarullumina.ro.
Sfântul Onufrie a murit chiar când Pafnutie era cu el, deci l-a îngropat acolo Pafnutie ÅŸi îndată a văzut prăbuÅŸindu-se coliba, uscându-se smochinul ÅŸi secând apa izvorului, care erau în preajmă.