Sfântul Tarasie (†806) s-a născut la Constantinopol, iar părinții săi se numeau Gheorghe și Eucratia. Urmând pilda tatălui său, Tarasie a ajuns la dregătoria de sfetnic împărătesc. Cu toate că avea o funcție mare, Tarasie trăia în taină o viață de adâncă evlavie.
Jurnaliștii de la publicația Ziarul Lumina scriu că, în acea vreme, Biserica lui Hristos era tulburată de erezia iconoclastă. În 752 se ținuse la Constantinopol un sinod în cadrul căruia această erezie biruise. De aceea, mulți creștini nu îndrăzneau să mărturisească învățătura cea adevărată a Bisericii, moștenită de la Sfinții Apostoli, conform căreia cinstirea icoanelor este permisă.
În urma acelui sinod, împărații i-au întemnițat pe mulți creștini care nu voiau să ardă sfintele icoane. În acele vremuri tulburi, ochii tuturor erau îndreptați spre Sfântul Tarasie pentru ca el să devină Patriarh al Constantinopolului.
Însăși împărăteasa Irina (797-802) l-a îndemnat să accepte înalta slujire. Sfântul Tarasie a primit aceasta, dar cu un singur preț: împărăția Bizanțului să adune într-un sinod pe toată lumea, pe solii întregii creștinătăți, așa încât să se refacă unitatea de credință.
Împărăteasa Irina a primit acest sfat, iar Sfântul Tarasie a fost sfințit Patriarh al Constantinopolului și a fost convocat astfel cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 787. La sinod, erezia iconoclastă a fost osândită, iar dreapta credință statornicită, și anume aceea că cinstirea icoanei nu merge la icoana însăși, ci la chipul înfățișat pe ea. Deci, cârmuind Biserica lui Hristos timp de 22 de ani, Sfântul Tarasie s-a mutat în pace la Domnul.