Sfântul Artemon a trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Timp de 16 ani a fost citeţ în biserica din Laodiceea, iar de 30 de ani era preot la aceeaşi biserică, îndrumând pe credincioşi pe calea mântuirii.
Deşi Artemon era împovărat de ani, n-a avut parte să-şi sfârşească viaţa în tihnă, căci peste capul lui albit s-a abătut furtuna prigoanei. Din îndemnul lui Diocleţian, dregătorul Patrichie a fost trimis din Roma în părţile Laodiceei ca să îi prigonească pe creştini. Acesta, întorcându-se într-una din zile de la vânătoare cu mult vânat, a vrut să mulţumească zeilor săi păgâni, aducându-le jertfe, scrie ziarullumina.ro.
Deci, intrând el în capiştea zeiţei Artemida, a găsit idolii sfărâmaţi pe lespezile templului. Umplându-se de mânie, cineva i-a spus că episcopul Sisinie şi bătrânul preot Artemon au dărâmat idolii, aşa că a poruncit să fie adunaţi toţi creştinii, iar bisericile acestora să fie arse. Fiind prins, Sfântul Artemon a fost silit să aducă jertfe zeilor, dar bătrânul preot a rămas puternic în credinţa sa în Hristos Iisus. Pentru aceasta a fost supus la cumplite chinuri.
A doua zi, pe când se fierbea o căldare cu smoală, Sfântul Artemon a fost răpit de un înger din faţa dregătorului. Până la urmă, a fost prins şi mărturisind că este creştin i s-a tăiat capul, luând astfel cununa muceniciei.