În Sfânta și Marea Vineri, se prăznuiesc sfintele și mântuitoarele și înfricoșătoarele Patimi ale Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos: scuipările, lovirile peste față, palmele, insul­tele, batjocurile, haina de porfiră, trestia, buretele, oțetul, piroanele, sulița, și înainte de toate, crucea și moartea, pe care le-a primit de bunăvoie pentru noi. Se mai face încă pomenire de mărturisirea mântuitoare făcută pe cruce de tâlharul recunoscător, ce a fost răstignit împreună cu El.

CITEȘTE ȘI: "URGENT: Demersuri pentru salvarea Gării Leorda, solicitare oficială de la Bucureșt..."

Sfântul Pahomie s-a născut în anul 1674, în satul Gledin din ţinutul Bistriţei. Părăsind casa părintească, a ajuns în Moldova, la Mănăstirea Neamţ, unde s-a călugărit. După trecerea la Domnul a egumenului Ioan, obştea monahilor l-a pus egumen pe Sfântul Pahomie, deşi acesta nu voia. Având un dor mare de viaţă pust­nicească, a lăsat egumenia şi s-a dus să-l cunoască pe Sfântul Dimitrie al Rostovului.

După ce a stat în Rusia doi ani, a revenit la Neamţ şi s-a retras cu patru ucenici de-ai săi într-un loc pustnicesc în pădurile dimprejur. Nici aici nu s-a bucurat prea mult de liniştea pe care o iubea, deoarece după alţi doi ani a fost ales Episcop al Romanului. După şapte ani de păstorire rodnică, s-a retras din scaunul episcopal şi a revenit la sihăstria sa, unde a ridicat o biserică, alegându-i ca hram „Acoperământul Maicii Domnului”. Pentru aceasta, aşezarea monahală a primit numele Schitul Pocrov. Sfântul Pahomie a fost unul dintre cei mai de seamă cărturari dintre clerici din acel timp, fiind un monah cu smerită cugetare şi cu dragoste fierbinte pentru Hristos. S-a mutat la Domnul la 14 aprilie 1724. 

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ierarh Martin Mărturisitorul. Acesta a trăit pe vremea lui Constans al II-lea (641-668), nepotul împăratului Heraclie, şi era din Toscana Italiei. După trecerea la Domnul a Episcopului Teodor al Romei, Martin i-a fost succesor. În acea vreme, Biserica suferea din cauza ereziei monoteliţilor, care spuneau că în Domnul Iisus Hristos este o singură voinţă, împotriva dreptei credinţe, care învaţă că în Hristos Iisus, Dumnezeu întrupat, sunt două firi şi două voinţe.

Pentru că a mărturisit cu mult curaj credinţa cea adevărată, Sfântul Martin a fost exilat în Herson (Crimeea), unde, cu trupul istovit de suferinţe şi cu sufletul întristat de fărădelegile pe care oamenii le făceau pe pământ, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 655. Moaştele sale au fost duse din Herson la Roma, tot în anul 655. 

(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)