Sfântul Teodot (†315) s-a născut în Galatia din Asia Mică. El propovăduia cu multă însuflețire cuvântul Domnului și-i aducea pe mulți la credință, fiind ales pentru aceasta episcop în cetatea Chirinia, Cipru. În acea vreme era prigoană împotriva creștinilor, iar cruntul dregător al Ciprului, Savin, l-a prins pe Sfântul Teodot și l-a îndemnat să se lepede de Hristos.
Dar sfântul a mărturisit temeinicia credinței creștinilor și pentru aceasta a fost bătut și întins pe lemn, apoi trupul i-a fost strujit cu gheare de fier. Nevrând să îi cinstească pe idoli, a fost întins pe un pat de fier încins, apoi, i s-au bătut cuie în tălpi. Dar el pe toate le răbda și, fiind ținut în temniță, a rămas acolo până în vremea împăratului Constantin cel Mare, care, în anul 313, a dat poruncă să înceteze persecuțiile împotriva creștinilor.
Jurnaliștii de la Ziarul Lumina scriu că după ce a fost eliberat, Sfântul Teodot s-a întors la episcopia sa, păstorind încă doi ani. Și s-a mutat la Domnul purtând îndoita cunună: de mărturisitor și de arhiereu al lui Hristos.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Isihie, care era senator pe vremea lui Galeriu (305-311). Stârnindu-se prigoană împotriva creştinilor, a fost prins şi Isihie şi, fiind dezbrăcat de hainele sale de mare preţ pe care le purta, a fost îmbrăcat cu o haină de păr, fără mâneci şi a fost pus să toarcă lână împreună cu femeile, spre necinstea şi ruşinea sa.
Şi făcându-se acestea, chemându-l pe el împăratul, îl întrebă dacă nu se ruşinează. Sfântul Isihie a spus că cinstea din lumea aceasta este vremelnică, dar cinstea lui Hristos este veşnică şi nesfârşită. Pentru aceasta a fost înecat în râul Oronte, lângă Antiohia, primind astfel cununa muceniciei.