Sfântul Pavel Tebeul a trăit pe vremea împăraÅ£ilor Deciu (249-251) ÅŸi Valerian (253-260), prigonitori ai creÅŸtinilor. El era din Egipt, din Tebaida de Sus, iar părinÅ£ii săi aveau multe averi.

În acea vreme s-a pornit prigoană împotriva mărturisitorilor lui Hristos, iar bărbatul surorii sale, avar fiind ÅŸi dorind să ia din averea ce se cuvenea sfântului, s-a gândit să-l dea pe mâna dregătorului spre chinuire.

Deci, aflând Sfântul Pavel despre aceasta, a fugit în cele mai ­pustii locuri. Astfel petrecând multă vreme ÅŸi povăţuit fiind de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Domnul i-a dat lui o astfel de vieÅ£uire, având ca locuinţă o peÅŸteră cu apă înăuntru, hrană, finice ÅŸi haină de frunze. Ostenelile sale au fost până la 113 ani. A fost hrănit o perioadă, la fel ca Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, de un corb, care-i aducea zilnic o jumătate de pâine. Chiar ÅŸi leii îi slujeau sfântului È™i după moartea sa l-au îngropat. Pe acesta aflându-l marele Antonie, s-a minunat de locul lui cel aspru de nevoinţă ÅŸi că el, mai înainte decât alÅ£ii, a îndrăznit cel dintâi a merge în pustie pentru a se nevoi.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 19 septembrie: Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont"

 

Astăzi, Biserica noastră îl pomeneÅŸte ÅŸi pe Sfântul Cuvios Ioan ColibaÅŸul. Acest sfânt a trăit în Constantinopol, pe vremea lui Leon cel Mare (457-474), fiind fiul senatorului Eutropie, mare dregător la curtea împăratului, iar mama sa se numea Teodora. Pentru că din fragedă vârstă s-a aprins de focul slujirii lui Hristos, părinÅ£ii săi i-au dăruit o Evanghelie mică ferecată cu aur, ca s-o poarte cu el.

Într-o zi, văzând pe un călugăr din mănăstirea numită a achimiÅ£ilor, adică a celor neadormiÅ£i, a primit sfat de la el ÅŸi a părăsit ÅŸcoala unde învăţa. IeÅŸind din lume fără ÅŸtirea părinÅ£ilor, Ioan s-a făcut monah în mănăstirea neadormiÅ£ilor de lângă Constantinopol. După o vreme i s-a făcut dor de părinÅ£ii lui ÅŸi primind îngăduinÅ£a egumenului ÅŸi-a făcut o colibă lângă casa părintească, îndurând multe umilinÅ£e din partea slugilor ÅŸi a străinilor.

PărinÅ£ii săi nu l-au recunoscut decât atunci când era aproape să moară. Arătându-le acea Evanghelie, Sfântul Ioan le-a descoperit că este fiul lor, apoi ÅŸi-a dat sufletul în mâinile Domnului.

(Un articol de: Pr. Åžtefan Sfarghie)