Sfântul Cuvios Ioan Casian s‑a născut în jurul anului 360, în Sciția Minor, Dobrogea de astăzi. Numele de Casian şi l‑a luat de la satul în care s‑a născut, Casianum, situat în nord‑vestul Dobrogei, întâlnit şi sub denumirea de „vicus Cassiani”. Familia sa a fost creştină şi i‑a oferit o educaţie deosebită din care nu a lipsit cultura clasică. Către anul 380, pleacă în Ţara Sfântă împreună cu prietenul său, Gherman, pe care îl cinstim ca sfânt, alături de el, astăzi. În Ţara Sfântă se stabilesc la o mănăstire de lângă Betleem. După doi ani pleacă în Egipt pentru a spori duhovniceşte prin întâlnirea cu marile centre ascetice de aici.

Timp de șapte ani, Sfinţii Ioan Casian şi Gherman merg prin toate locurile unde s‑au nevoit şi se nevoiau marii asceţi ai Egiptului. Revin la Betleem şi cer binecuvântare pentru a deveni pustnici. Iscându‑se în Egipt o polemică origenistă între monahi către anul 399, părăsesc viaţa ascetică de aici şi merg la Constantinopol. În capitala imperiului îl cunosc pe Arhiepiscopul locului, Sfântul Ioan Gură de Aur, care îl hirotoneşte pe Sfântul Ioan Casian diacon.

Alături de Gherman luptă pentru apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur, acuzat şi exilat pe nedrept. În anul 404 merg la Roma pentru a cere sprijinul Papei Inocenţiu I în apărarea Sfântului Ioan Gură de Aur. Aici îl cunoaşte pe diaconul Leon, viitorul Papă al Romei, şi se leagă o frumoasă prietenie între ei. La rugămintea lui Leon, Sfântul Ioan Casian scrie o lucrare teologică despre Întruparea Domnului, în care combate erezia lui Nestorie.

La Roma a fost hirotonit preot, iar undeva în jurul anului 410 merge la Marsilia şi întemeiază o mănăstire de călugări, iar câţiva ani mai târziu, una de călugăriţe. Aceste comunităţi sunt organizate de el după principiile vieţii monahale din Răsărit, adaptate la realităţile din Occident ale timpului său. În jurul anului 435, Sfântul Ioan Casian a trecut la Domnul, lăsându‑ne o bogată operă ascetică şi teologică.

Anul acesta, astăzi, în Biserica Ortodoxă este Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. Aceasta este prima sâmbătă din Postul Mare şi ne aminteşte de minunea făcută de Sfântul Mare Mucenic Teodor Tiron în Constantinopol, în timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361‑363). Acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în cetate pentru a-i întina pe creştinii ce erau în prima săptămână din Postul Mare.

Sfântul Mucenic Teodor s‑a arătat Arhiepiscopului de atunci al Constantinopolului, Sfântul Eudoxie (360‑369), descoperindu‑i planul împăratului și l‑a sfătuit să fiarbă grăunțe de grâu (colivă) și să le distribuie locuitorilor oraşului, pentru ca aceștia să nu meargă să cumpere nimic de la piață. Astfel, creștinii din Constantinopol au fost izbăviți de întinarea idolatriei. În urma acestei minuni, Arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la încheierea primei săptămâni a Postului Mare, Sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron. De atunci, în amintirea minunii Sfântului Teodor Tiron, se aduc în această sâmbătă la biserici colive de grâu fiert și sunt pomeniţi cei adormiţi.