Sfânta Cuvioasă Muceniţă Evdochia (secolul II) era samarineancă din cetatea Heliopolis din Fenicia. S‑a născut în vremea împăratului Traian (98‑117), din părinţi păgâni închinători la idoli. Ea era foarte frumoasă şi ducând o viaţă desfrânată a strâns multă avuţie, fiind cunoscută şi în alte ţări. În cetatea în care locuia Evdochia a venit un pustnic pe nume Gherman, ce s‑a aşezat în apropierea locuinţei ei.

Aceasta auzea în fiecare zi cântările, citirile şi rugăciunile neîncetate ce se făceau în odaia pustnicului şi mai ales cuvintele de folos rostite de acesta. „Şi s‑a cutremurat sufletul desfrânatei, cu deosebire atunci când a auzit cuvintele: «Vai vouă, bogaţilor!» (Luca 6, 24). Deci, luminându‑se la cuget şi scârbită de viaţa pe care o ducea, Evdochia a mers la omul lui Dumnezeu, rugându‑l s‑o înveţe calea mântuirii. Şi, aşa, învăţând dreapta credinţă de la Sfântul Gherman, iar Sfântul Botez primindu‑l de la Episcopul Teodot, Evdochia şi‑a schimbat viaţa.

Ea a împărţit săracilor toată averea ei cea multă, liberând pe toţi robii, şi s‑a dus într‑o mănăstire, unde trăia în smerenie şi în pocăinţă” (Proloagele). Aflându‑se de convertirea ei la creştinism, a fost informat şi împăratul Adrian (117‑138), care a poruncit să fie arestată. Sfânta Evdochia a săvârşit multe minuni, ceea ce l‑a determinat pe împărat să o elibereze.

După moartea împăratului Adrian, Sfânta a fost arestată din nou, în vremea când cetatea Heliopolis era condusă de Diogen. Acesta a supus‑o la chinuri pentru a o determina să se lepede de credinţa creştină. Ea a suportat toate aceste chinuri şi, impresionând dregătorul prin curajul ei, dar mai ales pentru credinţa ei, acesta a poruncit să fie eliberată. După Diogen, la conducerea cetăţii a venit Vichentie, care a ordonat să fie supusă din nou chinurilor pentru credinţa ei creştină. Ea a suportat chinuri cumplite şi, văzând dregătorul că nu părăseşte credinţa creştină, a ordonat să i se taie capul. Astfel, Sfânta Cuvioasă Evdochia a primit cununa muceniciei.