Sfântul Simeon (†107) era fiu al lui Cleopa, fratele bun al lui Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, după cum mărturisesc scriitorii Eusebiu de Cezareea, Gheorghe Chedrin ÅŸi Nichifor Xantopol. După întoarcerea lui Iosif din Egipt, Cleopa a luat spre însoÅ£ire pe o rudenie mai îndepărtată a lor, Maria, care i l-a născut pe acest Simeon.

Acesta, ajungând la vârsta înÅ£elegerii ÅŸi văzând minunile Domnului nostru Iisus Hristos, a crezut în El. După Învierea ÅŸi Înăl­Å£area Domnului la cer, fericitul Simeon a fost numărat în ceata sfinÅ£ilor ÅŸaptezeci de apostoli. Åži se ostenea împreună cu ceilalÅ£i la binevestirea lui Hristos, umblând prin cetăţi ÅŸi prin sate, învăţând ÅŸi făcând minuni, luminând poporul cu dreapta credinţă, scrie ziarullumina.ro.

CITEȘTE ȘI: "Cum este tratat un bărbat care vrea să divorțeze"

 

El a fost al doilea episcop al Ierusalimului, fiind ales în această demnitate după trecerea la cele veÅŸnice a lui Iacov, ruda Domnului, care fusese ucis de iudei, pentru că mărturisea credinÅ£a în Hristos Iisus. În acest timp, venind romanii, conduÅŸi de Tit, fiul lui Vespasian (69-79), au risipit Ierusalimul după prorocia Domnului.

CreÅŸtinii, văzând acestea, s-au retras împreună cu episcopul lor dincolo de Iordan, într-o cetate numită Pella. După dărâmarea Ierusalimului, ei s-au reîntors în oraÅŸ, iar credinÅ£a creÅŸtină a început să înflorească din nou în acele locuri.

Sfântul Simeon era sufletul noii înfloriri a Bisericii. VrăjmaÅŸii l-au acuzat pe Sfântul Simeon că este atât evreu, cât ÅŸi creÅŸtin ÅŸi astfel a fost supus la chinuri groaznice. Din porunca proconsulului Tiberiu Claudius Atticus Herodes a fost în cele din urmă răstignit pe o cruce la fel ca Mântuitorul Iisus Hristos. Åži aÅŸa ÅŸi-a dat sufletul în mâinile Domnului, având la moartea sa peste 100 de ani.