Venind oarecând dregătorul în cetatea Cezareei din Bitinia, era foarte râvnitor în slujirea idolilor şi îi silea pe toţi să se închine lor. Altă dată, pe când Cumvrichie făcea o călătorie în Helespont, i-a ieşit în întâmpinare viteazul creştin Tirs şi i-a zis: „Oare poate vorbi liber oricine înaintea voastră sau trebuie să se supună, fără a spune vreun cuvânt?”. Iar dregătorul i-a zis: „Nimănui nu-i este luată această libertate, dacă vorbeşte spre folosul obştii”.

Atunci, Sfântul Tirs L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos- Domnul că este Mântuitor şi Dumnezeu şi l-a mustrat pe tiran, că fără dreptate îi obligă pe oameni să cinstească chipurile cioplite ale idolilor. Deci, pentru că a refuzat să jertfească acelora în Helespont, Sfântul Tirs a fost supus la mari chinuri: l-au bătut peste obraz, i-au sfărâmat gleznele, i-au legat împreună mâinile şi picioarele, i-au pus ace în pleoape şi i-au înţepat ochii, i-au sfărâmat picioarele şi i-au turnat plumb topit pe spinare, însă, prin darul lui Hristos, a rămas nevătămat.

Murind Cumvrichie, în locul său a venit alt dregător, Vavdos, care l-a chinuit şi el pe Sfântul Tirs. Văzând toate prin câte trecuse sfântul, preotul idolesc Calinic a crezut şi el în Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta lui i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs a murit în timpul chinurilor.

Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinţii Mucenici Filimon şi Apolonie şi pe cei împreună cu dânşii care au trăit în timpul lui Diocleţian (284-305) şi al lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filimon şi Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creştini, apoi, în urma unei minuni, însuşi Arian a devenit creştin. A suferit şi el moarte martirică, fiind aruncat în mare, cu alţi patru creştini.