Aceşti sfinţi au trăit pe vremea împăratului Diocleţian (284-305). Mucenicul Agapie era bărbat cinstit şi încercat între creştini şi slăvit pentru nevoinţa sa cea purtătoare de chinuri, pentru că de multe ori arătase mare îndrăzneală în mărturisirea lui Hristos printre păgâni.
El a făcut legământ cu alţi şapte tineri, să nu înceteze a propovădui Evanghelia Domnului. Iar aceşti tineri erau Timolau, Plisie, doi bărbaţi care se chemau Alexandru, Romil şi doi cu numele Dionisie. În acea vreme, împăratul a poruncit ca toţi creştinii să fie siliţi să aducă jertfe idolilor. Astfel, în Cezareea Palestinei, unde era dregător Urban, s-a făcut mare praznic păgânesc, în cadrul căruia creştinii erau supuşi la groaznice chinuri.
Văzând acestea, cei opt tineri, aprinzându-se de râvna cea după Hristos, au alergat şi, în mijlocul mulţimii stând, au mărturisit cu glas mare că şi ei sunt creştini. La porunca dregătorului, sfinţii au fost întemniţaţi şi după o vreme au fost omorâţi prin decapitare, primind astfel cununa muceniciei.
