Sfântul Atanasie a trăit pe vremea împăratului Constantin cel Mare (306-337) şi sub ceilalţi împăraţi, până în timpul lui Valens (364-378). Era din cetatea Alexandriei şi după neam era egiptean, dar avea şi unele rădăcini greceşti. Copil fiind, a cunoscut vremea prigoanelor, în timpul cărora voia să mărturisească dreapta credinţă înaintea păgânilor. A crescut învăţând carte cu ajutorul Bisericii şi al poporului de care era foarte iubit. Era diacon când l-a însoţit pe episcopul său, Sfântul Alexandru al Alexandriei, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325, unde l-a combătut pe ereticul Arie. Ajuns Patriarh al Alexandriei, toată viaţa, Sfântul Atanasie a luptat contra arianismului, a îndurat izgoniri de pe scaunul său, mărturisind până la capăt dreapta credinţă, ca un adevărat stâlp al Ortodoxiei. La 77 de ani, întors la scaunul său după a cincea izgonire, Sfântul Atanasie a adormit cu pace în Domnul, în anul 373.
Astăzi, Biserica îl pomeneşte şi pe Sfântul Chiril al Alexandriei. Acesta a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). A strălucit între anii 420 și 433, fiind reazem şi ajutător la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes din anul 431, unde l-a combătut pe ereticul Nestorie, care, interpretând greşit taina Întrupării Fiului lui Dumnezeu, o defăima pe Maica Domnului. Strălucind, deci, cu râvna pentru dreapta cinstire a Maicii Domnului în Biserică, atât la Sinod, cât şi prin scrierile sale, Sfântul Chiril şi-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 444, Biserica numărându-l între marii Sfinţi Ierarhi şi Dascăli a toată creştinătatea.