Sfântul Teofan era fiul marelui dregător Isaac şi era rudă cu împăraţii Leon Isaurul şi Constantin Copronim (741-775). Murind tatăl său, a fost crescut la curtea împăratului Constantin Copronim.

A îmbrăţişat viaţa monahală la Sigriana, lângă Cizic, unde a ridicat o frumoasă mănăstire. Luând împărăţia Leon Armeanul (813-820), acesta tulbura Biserica lui Hristos cu lupta împotriva icoanelor, voind să-l câştige de partea sa şi pe Sfântul Cuvios Teofan. Împăratul se străduia în tot chipul să-l ademenească prin înfricoşări, făgăduinţe şi dese întemniţări. Toate însă s-au dovedit zadarnice. Deci, silindu-l în fiecare zi să se supună voii sale şi neputându-l îndupleca, l-a exilat pe cuvios în insula Samotraciei, unde sfântul a şi murit în ziua de 12 martie.

Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Grigorie Dialogul (†604), cel care a întocmit în Biserică Liturghia Darurilor înainte-sfinţite, ce se săvârşeşte în Postul Mare.

S-a născut în anul 540, în zilele lui Iustinian (527-565). La numai 34 de ani, împăratul Iustin l-a făcut pretor (magistrat roman cu înalte atribuţii judiciare), adică primul judecător din Roma. Murind părinţii săi şi făcându-se monah, a zidit şapte biserici. Mai târziu, a fost ales Episcop al Romei, pe scaunul Sfântului Petru. Sfântul Grigorie Dialogul a scris: Fapte din viaţa sfinţilor care au trăit pe pământul Italiei sau Dialogul; Tălmăcire la cartea lui Iov; Tălmăcire la cartea lui Iezechiel şi multe alte scrisori.