Sfânta Marina (†270) a trăit în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui oarecare Edesim, slujitor al idolilor păgâni. Murind mama ei, Marina a fost încredinţată unei slujnice, în afara cetăţii, iar pe când avea 12 ani, a auzit de Hristos şi dorea să deprindă şi ea învăţăturile creştine. Şi a fost îndrumată pe calea credinţei adevărate de unii creştini din satul unde locuia, iar pe când avea 15 ani a fost pârâtă la dregătorul cetăţii, Olibrie, că nu se închină idolilor.
Şi acesta, trimiţând să o prindă, a închis-o în temniţă. Deci, dregătorul a chemată-o la judecată şi minunându-se de frumuseţea ei şi fiind aprins de poftă trupească, dorea ca Marina să-i devină soţie. Însă sfânta nu a voit acest lucru, ci L-a mărturisit cu mult curaj pe Mântuitorul Iisus Hristos, Domnul domnilor şi Judecătorul lumii.
Pentru aceasta a fost cumplit bătută cu toiege, apoi a fost legată de un stâlp şi păgânii i-au strujit tot trupul cu unelte ascuţite. Şi a pătimit fecioara Marina multe feluri de cazne, atât în temniţă, cât şi după ce a fost scoasă la a doua cercetare.
După aceasta a fost arsă cu făclii aprinse, dar ea a rămas tare în credinţa sa, încât mulţi păgâni au crezut în Hristos Iisus Domnul. În cele din urmă dregătorul i-a tăiat capul şi aşa Sfânta Marina a primit cununa muceniciei din mâinile Domnului Hristos.