În taină, era creştin şi Îl preamărea pe Dumnezeu, păzind poruncile Sale. Împăratul Traian era păgân şi prigonitor al creştinilor. Pe când era o sărbătoare a păgânilor, Sfântul Iachint a fost pârât de un ostaş că este creştin şi că se roagă unui anume Iisus, pe care-L numeşte Dumnezeul Său.
Atunci, împăratul, mâniindu-se cumplit, a poruncit ca Sfântul Iachint să fie adus înaintea lui. Silit fiind să mănânce din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creştin a refuzat, mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul. Pentru aceasta a fost cumplit bătut pe tot trupul, apoi a fost întemniţat.
În temniţă, Sfântului Iachint i se aducea să mănânce numai carne de jertfă şi nimic altceva, căci poruncise împăratul temnicerilor să nu-i dea lui pâine şi mâncare curată ca astfel să-l silească să mănânce din bucatele spurcate. Viteazul nevoitor al lui Hristos nu a voit să guste din ele şi după 40 de zile, slăbit fiind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ierarh Anatolie, Patriarhul Constantinopolului. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie al II-lea (408-450), scrie ziarullumina.ro.
Ereticul Dioscor spera că ierarhul Anatolie îl va sprijini în erezia sa, dar nimic n-a reușit acela cu meșteșugirile sale, căci ierarhul l-a caterisit la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451.
Apoi, a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i să-i anatemizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie și Dioscor. El i-a urmat Sfântului Flavian și păstorind Biserica lui Hristos cu dreaptă credință timp de opt ani, s-a mutat în pace la Domnul, lăsându-l în locul său pe Sfântul Ghenadie.