În această zi pomenim punerea în raclă a cinstitului brâu al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Încă din vechime, creştinii au arătat evlavie pentru lucrurile care au aparţinut Mântuitorului Iisus Hristos, Maicii Domnului sau sfinţilor. Multe dintre acestea au fost păstrate cu sfinţenie, fiind aşezate în locuri de cinste, iar uneori au fost ridicate biserici pentru păstrarea şi cinstirea lor.

Aşa s-a întâmplat cu „Veşmântul Maicii Domnului”, cu cinstitul ei „Omofor”, cu „Brâul Maicii Domnului”, cu moaştele a sute şi mii de sfinţi mucenici, care ne aduc nouă aminte de cei ce au mărturisit de-a lungul vremurilor credinţa în Iisus Hristos, Domnul nostru. Brâul Maicii Domnului, a cărui aşezare în raclă o pomenim noi astăzi, a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol şi a fost aşezat într-o raclă de aur, în biserica închinată Născătoarei de Dumnezeu, numită Chalcopratia (Târgul de aramă) şi zidită de împăratul Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450).

CITEȘTE ȘI: "IPS Teofan a încreștinat cel de-al șaselea prunc al unui preot din Botoșani! - FO..."

 

După mulţi ani, pe vremea împăratului Leon al VI-lea Înţeleptul (886-912), care era foarte mâhnit fiindcă soţia sa Zoe era chinuită de un duh necurat, se făceau multe rugăciuni către Dumnezeu pentru împărăteasă. Deci, într-una din zile, Zoe a avut o vedenie dumnezeiască în care i s-a spus că dacă se va aşeza peste ea brâul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, se va tămădui. Împărăteasa i-a spus împăratului Leon despre vedenie, iar împăratul îndată l-a rugat pe patriarh pentru aceasta. Şi dezlegând pecetea, au deschis racla şi au găsit întreg cinstitul brâu al Maicii Domnului, întru nimic vătămat de trecerea timpului şi l-au sărutat cu evlavie.

Iar când patriarhul l-a întins deasupra împărătesei, aceasta îndată a scăpat de chinuirea diavolească şi a câştigat tămăduire desăvârşită de boala ei. După vindecare, creştinii au premărit cu bucurie pe Hristos şi pe Preacurata Sa Maică şi au cântat cântări de mulţumire.

Iar cinstitul brâu, fiind pus în aceeaşi raclă de aur, a fost pecetluit cu pecete împărătească, iar în amintirea acelui eveniment s-a rânduit şi sărbătoarea de astăzi.