Sfântul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniţi de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune şi cu petrecere neprihănită.
Când a fost adus înaintea eparhului African şi întrebat de acesta dacă este creştin, el a mărturisit cu îndrăzneală credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci, eparhul African, hulind pe Hristos şi chinuindu-l pe Sfântul Foca, s-a făcut cutremur mare şi fără de veste căzând el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzând femeia eparhului această minune, s-a înfricoşat şi s-a rugat sfântului, care l-a înviat pe African.
După aceea, l-au dus la împăratul Traian şi, mărturisind Sfântul Foca pe Hristos, a fost spânzurat şi strujit, iar apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, mucenicul s-a rugat Domnului, apoi şi-a dat sufletul în mâinile Sale. Moaștele Sfântului Mucenic Foca au fost mutate din Sinope (unde el fusese episcop) la Constantinopol, în ziua de 23 iulie 403 sau 404.
Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfântul Mucenic Apolinarie, Episcopul Ravenei, şi pe Sfinţii Mucenici Vitalie şi Valeria. Sfântul Apolinarie a fost sfinţit Episcop al Ravenei de însuşi Sfântul Apostol Pavel, care l-a îndemnat să meargă acolo şi să propovăduiască Evanghelia lui Hristos fără teamă. Ajungând în cetate, Apolinarie a intrat în casa unui oarecare ostaş roman Irineu, căruia i-a vorbit despre Hristos-Domnul, apoi i-a vindecat copilul care era orb. Văzând acestea, Irineu şi toată casa lui s-au botezat în numele Preasfintei Treimi. De asemenea, Apolinarie a vindecat o femeie ce se numea Tecla şi care era soţia tribunului.
Deci, însemnând-o cu semnul Sfintei Cruci, femeia s-a ridicat din patul durerii şi aşa tribunul şi toţi ostaşii din subordinea sa au crezut în Hristos. Sfântul Apolinarie, arhiereul lui Hristos, a păstorit Biserica timp de 28 de ani, o lună și patru zile și a pătimit în 23 de zile ale lunii iulie, peste romani fiind stăpânitor Vespasian (69-79 d.Hr.).
(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)