Sfânta Irina a trăit pe vremea Sfântului Timotei, care era episcop în Efes după martirizarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel.
Ea era fiica unui mare dregător roman, Liciniu, şi, înainte de a fi botezată, numele ei era Penelope. Pe când avea 6 ani, tatăl ei, dorind să o păzească de valul necurat al vieţii, a zidit pentru ea un turn împărţit în multe camere, rânduindu-i acolo pe bătrâna Caria şi pe bătrânul Apelian ca să o înveţe carte. Şi a dus în acel turn şi 13 fecioare frumoase, iar pentru că era păgân a dus acolo şi idolii cei de aur, ca să o păzească pe fiica sa.
Acolo, a vieţuit Penelope mai mult de 6 ani. Apelian, fiind creştin, i-a vorbit fericitei despre credinţa creştină şi despre Evanghelia lui Hristos şi, înflăcărându-se ea de dorinţa de a deveni creştină, a primit botezul de la Episcopul Timotei, care i-a schimbat numele în Irina. După aceasta, părinţii ei i-au spus că este timpul să îşi aleagă un soţ, dar Irina a spus: „Eu m-am făcut mireasa lui Hristos şi nu mai vreau alt mire”. Atunci, tatăl ei a supus-o multor chinuri, dar, văzând marea ei credinţă, au crezut şi el, şi soţia sa în Hristos, părăsind dregătoria pe care o avea.
Urmaşii lui Liciniu la dregătorie, Sedechie şi Sapor, au chinuit-o mult pe Sfânta Irina pentru credinţa sa, dar, scăpând, ea a plecat în cetatea Calinicon unde a propovăduit pe Hristos-Domnul.
La Efes s-a întâlnit cu bătrânul ei dascăl Apelian şi tot acolo a adormit întru Domnul.