Sfinţii Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip de la Niculiţel, din Tulcea, alături de alţi 36 de mucenici, au pătimit pe pământul românesc, în cetatea Noviodunum (Isaccea) din Dobrogea, pe la sfârşitul secolului al 3-lea şi începutul secolului al 4-lea. După moartea lor martirică, trupurile mucenicilor au fost aşezate de creştini într-o criptă, numită „martirion”, din actuala localitate Niculiţel. Deasupra criptei, creştinii primelor secole, iubitori de mucenici, au zidit o biserică din piatră, încăpătoare, în care preoţii săvârşeau sfintele slujbe şi învăţau poporul. Moaştele sfinţilor, rămase sub pardoseala Altarului acoperită de ruine, au fost descoperite în vara anului 1971, în urma unor ploi abundente. Tot în criptă s-au descoperit, în două vase de ceramică, rămăşiţele altor sfinţi mucenici, necunoscuţi. Moaştele Sfinţilor Mucenici Zotic, Atal, Camasie şi Filip se află acum la Mănăstirea Cocoş din judeţul Tulcea.
Tot astăzi facem pomenirea Sfântului Mitrofan, Arhiepiscopul Constantinopolului. Acesta era de neam împărătesc, fiind urmaş al împăratului roman Probus (276- 282) şi dintre oamenii de frunte ai Romei, trăitor pe vremea Sfântului Împărat Constantin cel Mare (306-337).
Deci, cunoscând Mitrofan învăţătura Sfintelor Scripturi, a părăsit casa părintească şi, mergând la Bizanţ, s-a alăturat Episcopului Tit, care păstorea pe atunci Biserica creştinilor din acele părţi. A fost hirotonit preot în Biserica Bizanţului şi după o vreme a urcat pe scaunul de arhipăstor al Constantinopolului. În anul 325, când a avut loc întâiul Sinod Ecumenic de la Niceea, Sfântul Mitrofan era bătrân, de aceea l-a trimis la sinod pe preotul Alexandru, care a şi fost apoi urmaşul său în scaun. A adormit în Domnul la vârsta de 117 ani.