Cuviosul Chiriac s-a născut în anul 448, pe vremea împăratului Teodosie al II-lea cel Tânăr (408-450) şi era din Corint. Tatăl său se numea Ioan, fiind preot al bisericii din Corint, iar mama sa se numea Evdochia. Era nepot al lui Petru episcopul, care l-a făcut citeţ la aceeaşi biserică din Corint. La vârsta de 18 ani s-a dus la Ierusalim şi de aici la Mănăstirea Sfântului Eftimie cel Mare, unde s-a călugărit. Aici a arătat multă nevoinţă, petrecând 30 de ani în ascultările mănăstirii cu viaţă de obşte. Apoi, la 70 de ani, s-a retras să se nevoiască în peştera Sfântului Hariton, ca pust­nic. În acea vreme umbla prin Ierusalim eresul lui Origen. Sfântul Chiriac s-a luptat împotriva ereziei cu rugăciunea şi cuvântul, îndurând multe osteneli, întorcându-i pe cei înşelaţi şi întărindu-i pe cei credincioşi. La vârsta de 99 de ani, Cuviosul Chiriac s-a retras în munte, pentru linişte şi pace sufletească, unde a vieţuit încă opt ani. În pustie, Sfântul Cuvios Chiriac Sihastrul avea un leu mare şi înfricoşător, care îl apăra de tâlhari şi animale sălbatice, dar care nu vătăma oamenii. Se spune că nu avea trupul schimonosit de bătrâneţe, niciodată nu stătea degeaba, fie se ruga, fie lucra. Dumnezeu l-a învrednicit cu darul facerii de minuni. Avea 107 ani când a plecat la Domnul.