Sfântul Mucenic Iachint († 108) era din Cezareea Capadociei şi a trăit în vremea împăratului Traian (98-117). Pe când avea vârsta de 20 de ani, slujea la paza camerelor împărăteşti, adică era cubicular. În taină, era creştin şi Îl preamărea pe Dumnezeu, păzind poruncile Sale. Împăratul Traian era păgân şi prigonitor al creştinilor. Pe când era o sărbătoare a păgânilor, Sfântul Iachint a fost pârât de un ostaş că este creştin şi că se roagă unui anume Iisus, pe care-L numeşte Dumnezeul Său. Atunci, împăratul, mâniindu-se cumplit, a poruncit ca Sfântul Iachint să fie adus înaintea lui. Silit fiind să mănânce din cărnurile jertfite idolilor, tânărul creştin a refuzat, mărturisind cu mult curaj pe Hristos-Domnul. Pentru aceasta a fost cumplit bătut pe tot trupul, apoi a fost întemniţat. În temniţă, Sfântului Iachint i se aducea să mănânce numai carne de jertfă şi nimic altceva, căci poruncise împăratul temnicerilor să nu-i dea lui pâine şi mâncare curată ca astfel să-l silească să mănânce din bucatele spurcate. Viteazul nevoitor al lui Hristos nu a voit să guste din ele şi după 40 de zile, slăbit fiind cu totul de foame, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte şi pe Sfântul Ierarh Anatolie, Arhiepiscopul Constantinopolului. A fost hirotonit arhiepiscop al Constantinopolului în vremea lui Teodosie al II-lea (408-450). Ereticul Dioscor spera că ierarhul Anatolie îl va sprijini în erezia sa, dar nimic n-a reușit acela cu meșteșugirile sale, căci ierarhul l-a caterisit la Sinodul al IV-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Apoi, a trimis Sfântul Anatolie epistole episcopilor, îndemnându-i să-i anatemizeze pe începătorii eresurilor, adică pe Nestorie, Eutihie și Dioscor. El i-a urmat Sfântului Flavian și păstorind Biserica lui Hristos cu dreaptă credință timp de opt ani, s-a mutat în pace la Domnul, lăsând în locul său pe Sfântul Ghenadie.