În zilele Sfinţilor Apostoli, după Înălţarea Domnului la cer şi după primirea Duhului Sfânt, era nevoie să se orânduiască biserici şi slujitori destoinici, atât pentru rugăciune, cât şi pentru gospodărirea darurilor ce se adunau pentru săraci.
Atunci, Sfinţii Apostoli şi-au ales câţiva bărbaţi credincioşi şi vrednici (şapte la număr), pe care i-au pus să slujească la mese. Ei au fost sfinţiţi diaconi de către Apostoli, prin punerea mâinilor, iar numele lor era: Ştefan, Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena şi Nicolae. În afară de prăznuirea Sfântului Ştefan, ce se face la 27 decembrie, în afară de Sfântul Filip, pomenit la 11 octombrie, şi în afară de Nicolae, care nu este scris în rândul sfinţilor, Biserica îi pomeneşte astăzi pe Sfinţii Prohor, Nicanor, Timon şi Parmena. Sfântul Prohor a fost însoţitor al Sfântului Petru şi a fost rânduit Episcop al Nicomidiei. L-a ajutat şi pe Sfântul Apostol Ioan şi a fost martirizat în Antiohia.
Sfântul Nicanor a fost ucis în aceeaşi zi cu Sfântul Ştefan, ziua aceea fiind o zi de mare prigoană împotriva Bisericii în Ierusalim, încât toţi creştinii, afară de Apostoli, s-au risipit prin Iudeea şi Samaria.
Sfântul Timon a fost episcop în Bostra, Arabia, şi a fost răstignit pe cruce, iar Sfântul Parmena a murit tot de moarte mucenicească, fiind îngropat de Apostoli.
