Sfinții Mucenici Tirs şi Calinic au trăit în vremea împăratului Deciu (249-251) şi a dregătorului Cumvrichie, prigonitor al creștinilor din părțile Nicomidiei, Niceei şi Cezareei Bitiniei. Venind oarecând dregătorul în cetatea Cezareei din Bitinia, era foarte râvnitor în slujirea idolilor şi îi silea pe toţi să se închine lor. Altă dată, pe când Cumvrichie făcea o călătorie în Helespont, i-a ieșit în întâmpinare viteazul creștin Tirs şi i-a zis: „Oare poate vorbi liber oricine înaintea voastră sau trebuie să se supună, fără a spune vreun cuvânt?”. Iar dregătorul i-a zis:

„Nimănui nu-i este luată această libertate, dacă vorbește spre folosul obștii”. Atunci, Sfântul Tirs L-a mărturisit cu mult curaj pe Hristos- Domnul că este Mântuitor şi Dumnezeu şi l-a mustrat pe tiran, că fără dreptate îi obligă pe oameni să cinstească chipurile cioplite ale idolilor. Deci, pentru că a refuzat să jertfească acelora în Helespont, Sfântul Tirs a fost supus la mari chinuri: l-au bătut peste obraz, i-au sfărâmat gleznele, i-au legat împreună mâinile şi picioarele, i-au pus ace în pleoape şi i-au înțepat ochii, i-au sfărâmat picioarele şi i-au turnat plumb topit pe spinare, însă, prin darul lui Hristos, a rămas nevătămat. Murind Cumvrichie, în locul său a venit alt dregător, Vavdos, care l-a chinuit şi el pe Sfântul Tirs. Văzând toate prin câte trecuse sfântul, preotul idolesc Calinic a crezut şi el în Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta lui i s-a tăiat capul, iar Sfântul Tirs a murit în timpul chinurilor. 

Tot astăzi îi pomenim și pe Sfinții Mucenici Filimon şi Apolonie şi pe cei împreună cu dânșii care au trăit în timpul lui Diocleţian (284-305) şi al lui Arian, dregătorul Tebaidei Egiptului. Din ordinul lui Arian, lui Filimon şi Apolonie li s-au tăiat capetele pentru că erau creștini, apoi, în urma unei minuni, însuși Arian a devenit creștin. A suferit şi el moarte martirică, fiind aruncat în mare, cu alți patru creștini.