Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani, o adevărată bijuterie arhitectonică, veche de peste un secol și-a deschis porțile după un deceniu de reabilitări. Actorii s-au reîntors în teatru după 10 ani și lucrează la o premieră de excepție. Clădirea este unul dintre cele mai frumoase monumente din România.
Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoșani funcționează într-o clădire monument istoric de o frumusețe rară, în stilul eclectismului francez, veche de peste 110 ani. Era un teatru de lux, ridicat cu materiale scumpe, de cei mai bogați oameni ai orașului. Este de altfel considerat unul dintre cele mai frumoase din România, fiind și primul teatru orășenesc din Moldova. Teatrul din Botoșani a dus greul războiului și mai apoi al intervențiilor comuniste. În plus, din cauza lipsei de interes din anii '90, s-a degradat puternic. A fost nevoie de o reabilitare care, cu multe poticneli, a durat nu mai puțin de 10 ani. Miercuri, teatrul a fost dat în folosință parțial. Adică actorii s-au reîntors în clădire și repetă pentru un spectacol în premieră. Teatrul va fi deschis publicului, probabil, la finele lunii decembrie.
Un teatru de lux al boierimii și negustorimii moldovene readus la viață
Botoșaniul a fost încă de la începutul secolului al XIX-lea unul dintre cele mai prospere târguri din Principate. Un oraș cosmopolit, bazat pe comerț și meșteșuguri cu ample legături în Imperiul Austro-Ungar și Imperiul Țarist. Aici trăiau evrei, armeni, lipoveni și, evident, români. În oraș trăiau atât arendași foarte bogați, dar și boieri moldoveni sadea. Era un ”oraș-stațiune", cum este descris de istorici, plin de verdeață, parcuri pitorești în care puteai petrece ore în șir, case extrem de frumoase lucrate de meșteri străini în stil german sau francez. scrie Adevărul.ro
Acești negustori și boieri din târgul Botoșaniului, au încurajat educația și cultura. Botoșaniul a fost unul dintre primele orașe din România unde s-a jucat un spectacol în limba română. Inclusiv Mihai Eminescu a făcut parte ca sufleur dintr-o trupă de actori, la Botoșani. Din anul 1865 s-au făcut demersuri la Comitetul general al Teatrelor din România și Ministerul de Interne pentru înființarea unui teatru național la Botoșani. Fără să primească un răspuns, oamenii cu dare de mână ai Botoșaniului au făcut o chetă publică și au ridicat, pe cheltuială proprie, un teatru. În anul 1912 a fost înființată "Societatea pe acțiuni-Teatrul Eminescu”, având 75 de acționari şi un capital de 400.000 lei. Teatrul a fost ridicat cu meșteri din străinătate în stilul eclectismului francez și a fost numit după marele poet „Mihai Eminescu. Construcția era o adevărată bijuterie arhitectonică, la vremea respectivă unul dintre cele mai frumoase teatre.
În 1914 a avut loc și primul spectacol, ”Lorica Noastră”. În timpul Celui De-al Doilea Război Mondial, clădirea teatrului a fost bombardată. A fost refăcută în 1958, dar modificată. Atunci a fost și reînființat teatrul, funcționând până astăzi. În 2013, Primăria Botoșani a primit o finanțare europeană în valoare de 5 milioane de euro, pentru a reabilita teatrul orașului, puternic degradat, și a-l readuce la planurile inițiale din 1912. În 2014 au început lucrările. Cu scandaluri și hibe specific românești, lucrările au fost oprite, apoi devansate iar în cele din urmă finanțarea pierdută. Abia după câțiva ani lucrările au fost reluate, obținându-se o nouă finanțare. Costurile s-au triplat între timp, reabilitarea teatrului ajungând să coste 15 milioane de euro.
Unul dintre cele mai frumoase teatre din România
Miercuri, 11 decembrie, lucrările sunt aproape terminate. Sala de spectacole, cabinele și multe dintre spațiile comune au fost date în folosință. Actorii, după ce au petrecut 10 ani într-o clădire veche, în chirie, la Casa Tineretului, în condiții total improprii actului artistic, au revenit în clădirea teatrului. Mai precis, aceștia repetă la un nou spectacol, în premieră, care va fi prezentat publicului, în spațiul reabilitat, cel mai probabil la finele lui decembrie.
Teatrul are o sală de spectacole de lux, în stilul boieresc al începutului de secol XX, cu loje și balcoane cu parfum de epocă. Scena este foarte adâncă, ideală pentru tot felul de idei regizorale, de la teatru clasic la cel avant-garde. Pe tavanul sălii de spectacole se află candelabre uriașe, hand-made. Holurile sunt pavate cu marmură cu același parfum de epocă, cu statui și ornamente cu foiță de aur. La etaj sunt spații de repetiții, săli studio, cabine moderne și multe alte spații. Dincolo de atmosfera de epocă, teatrul este dotat cu dispozitive hi-tec, mai ales de sonorizare și lumini, lifturi și multe altele.
”Ne-am întors acasă”
Actorii au fost copleșiți de emoții la revenirea în teatrul în care majoritatea și-au început cariera. Unii au petrecut câteva decenii lucrând în această clădire. ”Suntem copleșiți de emoție, tot colectivul teatrului, actorii, s-au reîntors după atâția ani în teatru. Astăzi va avea loc o primă repetiție după o pauză de 10 ani. Dacă ne uităm la scenă, la dotări, avem tot ce trebuie pentru spectacol”, spune Alexandru Vasilache, director al Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani și regizor de două decenii la această instituție. „Actorii sunt niște copii care au primit astăzi un mare dar”, precizează Irina Mititelu la Botoșani. ”Reîntoarcerea în teatru, reprezintă speranță și dorința de a performa la cel mai înalt nivel”, adaugă și Gina Pătrașcu Zamfirache, o altă actriță cu experiență în teatrul botoșănean.
”Am fost 10 ani în exil. Acum simt că m-am întors acasă și nicăieri nu este mai bine ca acasă.”, conchide Lenuș Teodora Moraru, un alt actor cu aproape trei decenii de experiență artistică la Botoșani. Pentru Răzvan Amitroaie, unul dintre cei mai tineri actori din trupă, reîntoarcerea în clădirea teatrului reprezintă o experiență aparte. ”Am copilărit aici. Mama era la departamentul de marketing al teatrului, tata, Cezar Amitroaie, actor. Și nu aveau ce face cu mine. Mă aduceau aici. Știam teatrul pe de rost”, spune Răzvan Amitroaie. În momentul de față actorii botoșăneni lucrează la spectacolul ”Intrigă și iubire„ după Friederich Schiller, în regia lui Dumitru Acriș.
SURSA Adevărul.ro