Un spectacol a carui premiera s-a consumat la inceputul lunii noiembrie si care, in mod cert, si-a stabilit fericit momentul lansarii pe piata culturala. Politica este o cur...să cu obstacole. Cand nu mai pot sa le sar, mă tarasc pe sub ele, spune personajul lui Garbea.
Oricat de pamfletar, tangential cu realitatea sau aluziv s-ar dovedi textul lui Horia Garbea, incarcatura politica, sociala, psihica oferita de lupta electorala a acestor zile ofera spectatorului o mai buna perceptie a cuvintelor, perceptie pe care, de altfel, a si mizat din plin regizorul.
Un ministru al unui minister-nou-infiintat-si-fara-nume, o secretara extrem de ambitioasa, care face si desface jocurile de culise, recurgand chiar la crima atunci cand "politica" o impune, o patroana de bordel care nu stie cum sa se mai descurce cu impozitele, si… ziua Europei, toate amestecate intr-un limbaj politicianist si deseori vulgar, menit sa le justifice celor implicati propriile insuficiente.
Construit pe un tipar absolut comun vremurilor noastre, si anume cel al ministrului nepotrivit la locul si mai nepotrivit, regizorul Alexandru Avadanei a dovedit un extraordinar fler artistic distribuindu-l in acest rol pe actorul Eduard Sandu. O combinatie de darzenie, ambitie, naivitate si o nevoie aproape patologica de a-si reabilita mama in proprii ochi, ministrul devine, interpretat de Eduard Sandu, un personaj credibil, credibilitate care se sprijina tocmai pe simpatia publicului.
Un ministru chinuit de probleme importante, cu o sefa de cabinet periculoasa, plina de frustrari adunate in copilarie, pus in fata unei situatii neasteptate: patroana bordelului pe care nu de putine ori il frecventase, si care detinea informatii defaimatoare la adresa lui, moare otravita in cabinetul sau.
In scurt timp, secretara Olivia-Venera-Jeni devine punctul cheie al spectacolului, preluand controlul asupra intregii situatii. Actrita Irina Mititelu isi inscrie foarte bine personajul in calapodul perfect, desi iritant si exasperant, al secretarelor care, din nefericire, devin tot mai prezente in viata politica.
La fel de bine inspirata si alegerea Floritei Tugui, care da reprezentatiei o accentuata nota a firescului, a posibilului omniprezent. Actrita de forta, cum de altfel este si Irina Mititelu, Florita Tugui a dozat fericit actiunea, cele doua actrite conferind coloratura si consistenta spectacolului.
Privit cu oarece suspiciune la prima sa regie de teatru, intrucat venea dintr-o agitata si, deseori, superficiala lume a televiziunii, Alexandru Avadanei, proaspat absolvent al Facultatii de Regie Film din Bucuresti, a stiut sa se foloseasca de artificiile profesionale, dar si sa aduca un ritm alert, viu, menit sa capteze publicul fara ca apoi sa il mai piarda din mana, ritm pe care nu de putine ori il gasim in reprezentatiile TV.
Chiar daca textul lui Horia Garbea este, din nefericire pentru noi, absolut valabil in oricare moment de dupa 1989, Alexandru Avadanei a "adus la zi" piesa, fara sa prejudicieze in vreun fel viziunea dramaturgului, dimpotriva.
"Cafeaua domnului ministru", un spectacol montat in nenumarate teatre din tara, cu sute de reprezentatii, parea ca nu mai poate oferi nicio surpriza publicului. Urmarind spectacolul Teatrului botosanean, putem spune ca textul, regizorul si actorii s-au intalnit la momentul potrivit, in locul potrivit.
"Ieri, 5 noiembrie, a avut loc la teatrul din Botosani premiera piesei "Cafeaua domnului ministru" de Horia Garbea. Din pacate, nu cunosc numele regizorului din Botosani, un debutant, care a ales piesa. Ma consolez cu gandul ca nici Shakespeare nu a cunoscut toti regizorii pieselor sale. Daca treceti prin Botosani, varsati o lacrima de Ziua Europei (cand se petrece actiunea piesei, de un macabru umor) pentru succesul montarii!", scria Horia Garbea pe 6 noiembrie.
In mod cert, spectatorii care vor urmari acest spectacol si care nu au auzit pana acum de Alexandru Avadanei sau de Horia Garbea si poate nici de Shakespeare se vor simti razbunati. Pentru ca un scriitor, un regizor si trei actori au ridiculizat, timp de o ora, o lume pe care ei, spectatorii, nu o mai vor pentru ca nu ii mai reprezinta.
Replica pe care ministrul o da patroanei de bordel, atunci cand aceasta insinueaza ca o eventuala boala ar fi putut sa o contacteze de la "alegatoarele tale, din circumscriptia ta de nespalati", pentru ca "daca nu erau nespalati nu te alegeau pe tine", este de o incredibila sinceritate, dar si de o dezarmanta actualitate, mai ales in aceste zile de intestine lupte electorale: "Nu m-au ales... Stii bine ca nu m-au ales, nespalatii dracului. Daca nu deveneam ministru ramaneam acolo, cu ei, sa-mi infund viata in noroiul lor", spune ministrul.
