Stareța Voronei împlinește astăzi, 30 iunie, 89 de ani. Maica Teofana Scântei a adunat și 54 de ani de activitate neîntreruptă ca stareță la Mănăstirea Vorona.
În cei aproape 90 de ani de viață, a cunoscut războiul, foametea, comunismul atroce și durerea exilului, fiind dată afară din mănăstire în anul 1959, prin celebrul decret 410. După 10 ani a revenit în mănăstire, unde a găsit doar ruină și durere. Comuniștii transformaseră biserica în CAP. Nu a deznădăjduit, însă, și alături de alte maici a început demersurile pentru a reda lăcașului frumusețea de odinioară. A refăcut cele trei biserici, două din incintă și una din cimitir, a construit case monahale, a refăcut chilii.
S-a născut pe 30 iunie 1934, în satul Chișcăreni, județul Botoșani, ca al șaptelea copil al părinților Costache și Maria Scântei, primind la botez numele Fevronia. La 8 ani intră în Mănăstirea Agafton, unde viețuiau peste 400 de maici la acea vreme. Nu a mai vrut să părăsească niciodată chiliile simple și viața duhovnicească. Părinții i-au înțeles chemarea, astfel că au lăsat-o în grija maicii Mitrodora Savel, monahia care s-a ocupat de formarea ei intelectuală și duhovnicească.
(Maica Teofana Scântei, foto: Facebook / Mănăstirea Vorona)
La 14 ani devine rasoforă. În 1949, cu binecuvântarea Mitropolitului Sebastian Rusan, este mutată la Mănăstirea Râșca, avându-l ca duhovnic pe părintele Paisie Olaru.
În 1954, în ziua Pogorârii Sfântului Duh, maica Teofana este tunsă în monahism de către Mitropolitul Sebastian Rusan. Urmează cinci ani de pace duhovnicească, până în 1959, când este emis decretul comunist prin care maicile sunt alungate din mănăstiri. Calvar prin care trece și Maica Teofana Scântei. Ajunge să muncească la Filatura de in și cânepă de la Fălticeni, alături de alte maici izgonite din mănăstiri.
În tot acest timp a trăit o viață curată, rugându-se neîncetat ca Dumnezeu să îi îngăduie întoarcerea în mănăstire. În 1968 se redeschide Mănăstirea Vorona, cu obște de călugărițe. Pe 10 ianuarie 1969, maica Teofana este numită stareță la Vorona. Mănăstirea era degradată și abandonată, în chilii trăiau animalele, iar Biserica fusese transformată în depozit de cereale.
”Bisericile și celelalte venerabile zidiri aflate vreme de aproape un deceniu în administrarea Cooperativei Agricole Vorona, batjocorite de-a dreptul, erau aproape să cadă la pământ. Se întorceau însă miraculos la matcă și la rosturile lor. Dar era o misiune deloc simplă, dată fiind starea deplorabilă a tuturor construcțiilor. Ar fi fost poate mai lesne de zidit din temelii altele noi. Așa ceva nu doar că nu ar fi fost cu putință ca urmare a opoziției regimului, dar nici nu se putea concepe. Așezămintele cele de demult încorporau în zidurile lor o istorie, ce trebuia păstrată cu orice chip. Pentru asta, nici un preț nu era mare”, după cum se consemnează în albumul monografic „Vorona-împărăteasca lavră”.
Maica a muncit ani și ani pentru a readuce lăcașul la frumusețea pe care o merita.
Nu și-a neglijat pregătirea teologică, astfel că în perioada 1979-1984 a urmat cursurile Seminarului Teologic de la Mănăstirea Neamț.
Maica stareță Teofana s-a aflat sub ascultare sub patru mitropoliți: Iustin, Teoctist, Daniel și Teofan. În tot acest timp de peste jumătate de secol s-a îngrijit cu dragoste părintească de bunul mers al Voronei, și-a îndrumat cu voce hotărâtă călugărițele, dar a oferit și cuvinte de învățătură tuturor celor care au trecut pragul mănăstirii.
În anul 2019, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei Teofan, i-a conferit Maicii Teofana Scântei în semn de prețuire „Crucea Moldavă”. Distincția se alătura „Crucii Patriarhale” primite din partea Patriarhului Teoctist, care i-a atribuit și rangul de stavroforă.
La împlinirea celor 89 de ani, îi urăm Maicii starețe Teofana Scântei mulți ani binecuvântați, în sănătate sufletească și trupească!