Luni, 6 ianuarie, la Biserica ,,Sfântul Nicolae” din Dorohoi, zeci de enoriași au asistat la slujba dedicată sfințirii apelor sau Boboteaza. De la primele ore ale dimineții dorohoienii s-au împărțit fiecare la ce locaș de cult le este mai de suflet sau mai aproape de casă.
Reporterii Știri.Botoșani.Ro au ales să meargă la biserica ctitorită de Ștefan cel Mare sau cum i se mai spune printre dorohoieni, Biserica Domnească.
Slujba de Bobotează a fost oficiată de preotul paroh Stelian Ciurciun, în prezența a zeci de credincioși veniți întru curățirea sufletelor și ușurarea de păcate. În ciuda vremii care, pe alocuri, dădea semne de ploaie, credincioșii au stat până la finalul slujbei ca mai apoi, fiecare, să plece la casele lor cu apa sfințită sau Agheasma Mare.
Slujba de Bobotează în acest locaș de cult este una cu o însemnătate sufletească aparte, aici se îmbină istoria neamului cu creștinismul.
Povestea Bisericii Domnești
În anul 1495 Ștefan cel Mare (domn al Moldovei( între 1457-1504) ctitorește la Dorohoi o biserică cu hramul Sfântul Ierarh Nicolae. Lăcașul este sfințit la data de 18 octombrie 1495. În prezent Biserica Sfântul Nicolae Domnesc reprezintă cel mai vechi monument istoric din zona municipiului Dorohoi și principalul obiectiv turistic pentru vizitatorii din țară și din străinătate. Edificiul a fost restaurat de câteva ori în perioada 1896-1921 și își păstrează în întregime formele originale și zidurile inițiale, înfățișându-se ca un monument bogat decorat. Se încadrează în stilul arhitectonic tradițional moldovenesc.
Construcția are plan triconic (formă de cruce), cu turlă pe pronaos și acoperiș fragmentat, având supralărgit pronaosul față de naos.
Este construită din gresie cenușie, ușor cioplită, iar colțurile și contraforturile din piatră de talie. Turla se sprijină pe o bază dublă, prima este octogonală iar a doua stelată, cu opt vârfuri. Discurile sunt smălțuite și colorate în nuanțe de galben și verde și sunt ornamentate cu motive fantastice din fiziolog, motive geometrice și stema țării. Intrarea în biserică se face printr-un portal în formă de arc frânt cu muluri cilindrice și uniforme ce pornesc de pe mici baze diferit ornate. Deasupra ușii se află firida destinată icoanei hramului. În vechime ușa a fost pe partea vestică a construcției, fiind mutată ulterior în locul unde se află în prezent. Acest lucru a fost descoperit în momentul lucrărilor de restaurare efectuate asupra monumentului.
