Imi amintesc de prima mea lecţie de conducere, cu multi ani în urmă. Tocmai mă aşezasem nelinistit la volan şi plin de emoţie, nervos, luasem startul tinându-l mereu în mişcari scurte, sacadate. Instructorul, văzându-mi starea, m-a întrebat ce se întâmplă, iar dacă vreau să fac conducere de ce-mi duc mereu privirea odată cu mana la schimbătorul de viteze?

Am răspuns că nu ştiu, nu nimeresc altfel schimbătorul şi, asta este, am de învăţat.

E drept, a zis el, greşeala începătorului, dar să nu-ţi faci o deprindere, că n-am încredere în conducerea ta. Acum doar te orientezi în a conduce. Nu te uita la mine, uită-te cu mult mai mult înainte decât linia drumului şi mâinile, în mişcare, să urmeze privirii ochilor...

Acesta îmi pare un sfat bun şi pentru toţi creştinii. Privirea spre înainte spre Cel ce ne-a spus că "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa", pentru ca faptele (mâinilor) bune să conducă viaţa.

Greşelile de "începător" trebuiesc depăşite ca semn al învăţării, al maturizării. Dacă o clipită în conducere poate costa enorm să gândim câte ore ne expunem zilnic pericolului accidentării noastre sau al altora.

Lipsa de concentrare, graba, grijile, nepăsarea, nesocotirea regulilor - Poruncilor - înseamnă tragere la răspundere.
Mâinile noastre urmeze ochilor noştri. Vieţile noastre, concentrării şi privirii lăuntrice!


Preot Constantin Lupu-Marinei, pe www.biserica-savinesti.blogspot.com