Nici urmă de schelet uman, care să ducă cu gândul imediat la o ofrandă. Arheologii iau în calcul o multitudine de variante însă nu există, până acum, nicio explicaÅ£ie precisă despre mormintele vechi de peste 4.000 de ani.

Pe malul Prutului, în judeÅ£ul BotoÅŸani, câmpurile sunt pline de movile misterioase. Arheologii spun că sunt morminte străvechi ale unor populaÅ£ii migratoare, cele mai vechi din epoca bronzului, adică cu 1.800 de ani înainte de Hristos.

CITEȘTE ȘI: "Calendar ortodox, 12 ianuarie: Sf. Mc. Tatiana diaconiţa şi Eutasia"

 

Se numesc tumuli ÅŸi, în cele mai multe dintre acestea, zac războinici de demult, fie traci, fie migratori de diferite neamuri. Printre aceste movile, s-a descoperit, în 1997, la Ripiceni, un mormânt bizar, ale cărui mistere încă nu au fost pătrunse.

În epoca bronzului, istoricii europeni atestă un cult al calului, în special al calului de luptă, folosit de aristocraÅ£ie în război.

În locul unui schelet uman, pe fundul gropii din interiorul tumulului au fost găsite schelete de cai. Practic era un tumul ridicat pentru un defunt de vază, doar că, în loc de un războinici aristocrat din epoca bronzului, au fost găsiÅ£i doi cai, înmormântaÅ£i cu toate onorurile. Umplutura gropii era formată din pământ bătătorit, cu urme putemice de arsură, cărbuni ÅŸi câteva aÅŸchii din silex.

”Cărbuni ÅŸi pământ ars au fost sesizate ÅŸi pe fundul camerei, unde s-au aflat, aparent în neorânduială, oase provenite, aÅŸa cum arată analiza osteologică, de la doi cai. Acestea nu prezentau semne de ardere; doar pe unele porÅ£iuni păstrate de la vertebre ÅŸi pe un maxilar superior s-au sesizat urme de culoare violacee, ceea ce ne îndeamnă să credem că resturile au fost depuse după stingerea rugului din groapă, dar într-un moment când focul încă mai mocnea”, arată arheologul doctor Florentin Burtănescu în publicaÅ£ia de specialitate ”Forum cultural”.

Totodată, arheologii nu au descoperit nicio rămăşiţă umană în acest mormânt, existând convingerea că tumulul a fost ridicat pentru cei doi cai în mod special. În acest context, mormântul este unic în România, majoritatea cailor fiind îngropaÅ£i doar alături de stăpânii acestora ca ofrandă.

Cai înmormântaÅ£i ca niÅŸte nobili

În epoca bronzului, istoricii europeni atestă un cult al calului, în special al calului de luptă, folosit de aristocraÅ£ie în război. O dovadă este ”calul de la Uffington” o reprezentare rituală din Marea Britanie, statutul special acordat cailor de popoarele de stepă relevate prin descoperirile arheologice dar ÅŸi mormântul cailor de la Ripiceni BotoÅŸani.

”Fără doar ÅŸi poate, relaÅ£ia dintre aristocraÅ£ie ÅŸi cai îÅŸi are rădăcinile în ideea războinicului nobil. Calul era parte a unui simbol ideatic, o unealtă a războiului, un simbol al apartenenÅ£ei la o castă superioară în cadrul societăţii. Caracteristici precum nobleÅ£e, inteligenţă ÅŸi curaj sunt calităţi în mod normal atribuite calului; toate caracteristicile unui nobil”, arată istoricul Anne Marie Carstens, în lucrarea sa ”Cum să înmormântezi un lider: semnificaÅ£iile calului la înmormântările artistocratice”.

Totodată, oasele cailor nu au fost pur ÅŸi simplu aruncate într-o groapă, ele beneficiază ÅŸi de inventar funerar.

”Deasupra gropii, la 5-10 cm, spre centrul ei, au fost descoperite două pietre ÅŸi fragmentele unui vas a cărui formă nu a putut fi reconstituită, din pastă neagră, cu slip brun-cărămiziu pe suprafaÅ£a exterioară, cu degresant din cioburi pisate ÅŸi rare bucăţi de calcar, ce poartă un decor incizat, cu triunghiuri haÅŸurate. În vasul ce prezintă pe suprafaÅ£a exterioară urme de arsură s-a aflat un os de animal. Un mic fragment de la acest recipient a fost descoperit pe fundul gropii, printre oasele celor doi cai”, arată Burtănescu.

Tocmai de aceea, arheologii au avansat ÅŸi ipoteza existenÅ£ei unui cult al calului, cele două cabaline îngropate fiind considerate personaje importante în cadrul comunităţii, cai de război, percepuÅ£i ca făcând parte din cadrul aristocraÅ£iei.

”Groapa 1 se poate interpreta fie ca o înmormântare rituală a unor animale preÅ£uite în cadrul comunităţii, fie este vorba despre o ofrandă, în care caz, complexul respectiv ar trebui legat de un mormânt anume”, precizează specialistul. Material integral aici…