Dupa ce orasul scapa de trei asedii ale persilor (Sfantul Efrem punandu-le pe seama rugaciunilor Sfantului Iacob), nevrednicul de pomenire imparat Iulian Apostatul, in urma unei campanii militare dezastruoase, este silit sa incheie o pace prin care cedeaza Nisibisul persilor. Sfantul Efrem se refugiaza astfel in Edessa, unde si trece la Domnul in 373 sau 379, dupa ce intr-o calatorie la Cezareea Capadociei se intalneste cu Sfantul Vasile cel Mare.
De la Sfantul Efrem ne-au ramas peste 400 de imne. De asemenea de la el avem si predici, dar si cateva scrieri teologice. Dar cu siguranta cea mai cunoscuta compozitie a sfantului este rugaciunea care ii poarta numele si care a intrat si in slujbele Bisericii din Postul Mare. In ea simtim fara putinta de tagada duhul plin de smerenie si dragoste al celui pe care il cinstim ca pe unul din marii poeti traitori ai Bisericii Ortodoxe:
"Doamne si Stapanul vietii mele,
duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanie si al grairii in desert nu mi-l da mie.
Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei, daruieste-mi mie, slugii Tale!
Asa Doamne, Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sa nu osandesc pe fratele meu, ca binecuvantat esti in vecii vecilor. Amin"
Troparul Sfantului Efrem Sirul
Harul ce izvoraste din gura ta, cuvioase, a umplut de apele vietii Biserica, si lumii a izbucnit rauri de cucernicie, revarsand asupra noastra apa pocaintei; ci invatandu-ne cu cuvintele tale, parinte Efrem, roaga-te lui Hristos, Dumnezeul nostru sa se mantuiasca sufletele noastre.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
