In sedinta de lucru din 22 mai 2014, care a avut loc la Resedinta Patriarhala, sub presedintia Preafericitului Parinte Patriarh Daniel, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a hotarat inscrierea in Calendarul Bisericii Ortodoxe Romane a Sfantului Mare Mucenic Efrem cel Nou.
Sfantul Efrem cel Nou, numit Mare Mucenic si Tamaduitor, s-a nascut in data de 14 septembrie 1384, in ziua praznuirii Sfintei Cruci. La varsta de numai 14 ani, el va intra ca monah in Manastirea Buna Vestire, manastire zidita pe locul numit "Colina Neprihanitilor", undeva in Atica, Grecia. Sfantul Efrem cel Nou a adormit in Domnul in ziua de 5 mai 1426, intr-o zi de joi, in jurul orei 09.00, dupa neinchipuite torturi, in varsta fiind de numai 42 de ani. Sfintele lui Moaste au fost descoperite in data de 3 ianuarie 1950.
Mergand inspre Insula Evia, drumul trece prin Nea Makri, prin regiunea Atica, pe langa locul numit "Colina Neprihanitilor, unde se afla Manastirea Buna Vestire. Aici se afla Moastele intregi si frumos mirositoare ale Sfantului Efrem cel Nou, Mucenicul si Tamaduitorul, mare factor de minuni si grabnic ajutator intru nevoi.
Viata Sfantului Mucenic Efrem cel Nou
Sfantul Efrem cel Nou, numit Mare Mucenic si Tamaduitor, s-a nascut in data de 14 septembrie 1384, in ziua praznuirii Inaltarii Sfintei Cruci, in orasul Trikala, in Grecia. In urma Botezului, copilul a primit numele de Constantin. Ramanand orfan inca de mic, sfantul a fost neincetat mangaiat de harul lui Dumnezeu. Tatal sau, trecand la cele vesnice, sfantul a ramas in grija mamei sale, dimpreuna cu alti sase frati.
El pleaca de acasa spre a nu fi inrolat cu forta in armata otomana care, din anul 1393, stapanea aceasta regiune. La varsta de numai 14 ani, el va intra ca monah in Manastirea Buna Vestire, manastire zidita pe locul numit "Colina Neprihanitilor", undeva in Atica, Grecia. Pe atunci, peninsula greceasca Atica nu era inca sub ocupatie otomana.
In manastirea de pe Muntele Amoman, langa Nea Makri, vreme de mai bine de 27 de ani, Sfantul Efrem cel Nou va lua urma lui Hristos intru toate, atat in vietuire curata, cat si in patimire infricosatoare. Dupa oarecare vreme, sfantul este hirotonit preot (ieromonah).
In anul 1416, otomanii cei pagani ocupa si peninsula Atica, unde se afla manastirea sfantului. In anul 1424, atancand manastirea, paganii ii omoara pe toti calugarii pe care ii gasesc in ea, afara de Sfantul Efrem cel Nou, care nu se afla in manastire in acel ceas, ci intr-o pestera de langa manastire, in care obisnuia sa se nevoiasca. Manastirea a fost aproape distrusa, fiind pangarita si jefuita, iar calugarii decapitati.
Peste inca un an, paganii otomani vor ataca din nou manastirea, cu aceasta ocazie prinzandu-l si pe Sfantul Efrem. In ziua de 14 septembrie 1425, data in care sfantul implinea 41 de ani, el a fost luat rob de catre turcii cei pagani. Inaltarea Sfintei Cruci, a carei sarbatoare se praznuia in acea zi, a coincis cu urcarea Sfantului Efrem cel Nou pe crucea patimirilor. Vreme de opt luni si jumatate, turcii pagani il vor supune pe sfant la chinuri groaznice, chiar in curtea manastirii sale.
Supusii diavolului, vazand ca Sfantul Efrem a ramas calm, netulburat si luminos, au inceput a-l tortura intr-un chip crunt. Sfantul a patimit graznic, salbaticia paginilor turci fiind de neimaginat. El a fost pironit cu cuie de un copat (dud) ce inca mai exista in acel loc, spanzurat fiind cu capul in jos, iar mai apoi strapuns cu multime de cuie lungi, de fier, in vreme ce in pantece i s-a infipt un lemn aprins, care ii ardea interiorul.
Martiriul Sfantului Efrem cel Nou
Sfantul Efrem cel Nou a adormit in Domnul in ziua de 5 mai 1426, intr-o zi de joi, in jurul orei 09.00, in varsta fiind de numai 42 de ani. Bataia si tortura zilnica nu l-au facut pe Sfantul Efrem sa renunte la Hristos si sa devina musulman. Sfintele lui Moaste au fost descoperite in data de 3 ianuarie 1950.
Descoperirea Moastelor Sfantului Efrem cel Nou - 3 ianuarie 1950
Atat viata, cat si faptele si martiriul sfantului, dimpreuna cu Sfintele lui Moate, au ramas tainuite vreme de mai bine de cinci sute de ani. Din randuiala lui Dumnezeu insa, Sfantul Efrem cel Nou va fi descoperit in ziua de 3 ianuarie 1950.
In acea vreme s-a ridicat o manastire de maici pe locul celei vechi, in care a vietuit o vreme Sfantul Efrem cel Nou. Stareta de atunci, maica Macaria, adormita in Domnul la data de 23 aprilie 1999, se plimba printre ruinele manastirii celei vechi, primind gandul despre multimea Sfintelor Moaste ce au hranit acel pamant sfant.
Vreme indelungata, maica s-a rugat lui Dumnezeu sa o invredniceasca de a-i descoperi macar unul dintre multimea sfintilor martirizati in acel loc. In chip minunat, maicii i s-a descoperit sa sape intr-un anumit loc din zona. Chemand pe unul dintre muncitorii ce munceau la manastire, maica i-a aratat locul cu pricina si l-a rugat sa sape acolo. Nevrand, muncitorul a plecat la treaba lui. Maica s-a ruga insa lui Dumnezeu sa nu ii ajute aceluia. Incercand sa munceasca cele spre care plecase, muncitorul nu izbuti nimic, toate mergandu-i pe dos. Aducandu-si aminte de maica stareta, el veni si facu ascultare.
Muncitorul incepu sa sape, oarecum mahnit de aceasta cerere lipsita de rost. Sapand grabit si fara de grija, maica l-a rugat sa sape mai lin, spre a nu stica Moastele pe care le va gasi. Luata in ras, muncitorul a continuat pana ce dade de Capul unui sfant, minunat mirositor. Inmarmurit, muncitorul a cazut la pamant.
Plecand muncitorul, maica a ingenuncheat si a sarutat cu mare evlavie sfintele Moaste. Sapand cu mainile sale, ea a dat peste manecile rasei sfantului, pastrata neputrezita, precum si peste corpul intreg al unui sfant mucenic.
Savarsind in acel loc slujba Vecerniei, maica auzi in spatele ei pasii unui barbat ce pasea sigur pe el. Dintr-o data, auzi zicandu-i-se: "Cat timp vrei sa ma mai lasi aici?" In acea clipa, ea vazu inaintea ei un calugar inalt, cu barba pana la piept. Maica i-a raspuns, zicand: "Iarta-ma, dar maine, cum se lumineaza de ziua, voi avea grija de tine." Atunci, sfantul s-a facut nevazut.
A doua zi, maica Macaria a curatat Sfintele Moaste si le-a asezat in Altarul bisericii manastirii, inaintea lor aprinzand o candela. In aceeasi noapte, Sfantul Efrem cel Nou i-a aparut maicii, in vis, spunandu-i numele sau, cat si cele despre viata lui. Mai apoi, maica le va aseza inaintea sfintei lui icoane, spre inchinare si mangaiere celor ce vin si cad cu credinta inaintea lor.
Mai multe amanunte despre Sfantul calugar Efrem avea sa afle o femeie angajata la fundatia manastirii. Acesteia, sfantul i s-a aratat in vremea rugaciunii, zicandu-i: "Sunt marele mucenic Efrem. M-am nascut la 14 septembrie, ziua Sfintei Cruci si tot la 14 septembrie de Sfanta Cruce a inceput mucenicia mea, pe cand aveam patruzeci si doi de ani. Sa ii spui Macariei sa-mi ridice un mic paraclis in cotitura drumului. Acolo obisnuiam sa stau sa ma odihnesc. Mormantul mi-a fost o pestera. Barbarii si mort ma torturau."
In data de 29 aprilie 1966, sfantul i s-a aratat unei alte maicute, careia i-a descoperit cele legate de moartea lui martirica. Moastele Sfantului Efrem cel Nou se afla in biserica centrala a manastirii, ele savarsind nenumarate minuni.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Rugaciune pentru bolnavi, catre Sfantul Efrem cel Nou
Sfinte Efrem, mare mucenice al lui Hristos, asculta acum putina noastra rugaciune pentru robii lui Dumnezeu (numele) care sunt incercati de boli, suferinte si de ispite. Venim la tine ca la un doctor ceresc si credem ca vei primi cererea noastra si vei usura suferintele lor. Ai spus ca ai leacuri pentru toate felurile de boli, si de aceea nadajduim ca iubirea ta de oameni nu s-a imputinat. Cine poate spune multimea minunilor tale? Cine stie cati suferinzi au aflat izbavire prin rugaciunile tale?
Ajuta-i, Sfinte Efrem, ajuta-i pe cei suferinzi! Roaga-te lui Hristos Dumnezeu pentru ei si, daca le este de folos sa fie tamaduiti degraba, fa sa se intample aceasta spre slava lui Dumnezeu. Iar daca le este mai de folos sa duca mai departe crucea suferintei lor, ajuta-i sa rabde fara sa carteasca, ca sa primeasca luminoasa cununa a rabdarii.
Sfinte Mare Mucenice Efrem, tu ai rabdat suferinte de nespus, iar viata noastra este plina de desfatari. Dar chiar daca suntem pacatosi si intinati prin tot felul de patimi, indraznim a ne ruga tie. Caci nu pentru noi ne rugam tie, sfinte, ci pentru bolnavii acestia pe care suferintele i-au ingenunchiat. Fii lor pazitor, povatuitor, ocrotitor si tamaduitor, ca sa iti multumeasca cu inima smerita si sa Il slaveasca pe Dumnezeu care te-a acoperit cu harul Sau, aratandu-te mare facator de minuni, in vecii vecilor. Amin.
Rugaciune pentru dobandirea de prunci, catre Sfantul Efrem cel Nou
Te-ai invesmantat in sangele mucenicesc, dumnezeiescule Parinte Efrem, Hristos Domnul tesandu-ti haina nepieritoare, urzita dintru Invierea Sa din morti. Innoieste firea omeneasca prin revarsarea sfintelor tale rugaciuni, Preacuvioase, iar intru lumina imbratisarii tale sfinte invredniceste-ne si pe noi a dobandi de la Dumnezeu darul nasterii de prunci. Nu ai incetat pana azi sa savarsesti lucruri peste fire, iar toti care aud vestirea minunilor tale, isi intaresc nadejdea intru grabnica ta mijlocire. Urcus de taina se fac minunile tale, Sfinte Efrem, izvodindu-le pe acestea precum niste trepte trebuincioase sporirii noastre in credinta.
Proslaveste-te, Cuvioase, mijlocindu-ne si noua darul nasterii de prunci buni, caci am aflat ca toti cei care au dobandit copii prin mijlocirea ta, au vestit tuturor grabnicul tau ajutor. Credem cu adevarat ca inainte de a veni in lume pruncii pe care tu i-ai daruit parintilor, prin Duhul Sfant ai cunoscut ca le vei fi ocrotitor acestora in toata vremea vietuirii pamantesti. Intru netarmurita ta bunatate si mila, nu ne trece nici pe noi cu vederea si umple vietile noastre de bucurie, daruindu-ne om nou care sa vina in aceasta lume in sanul familiei noastre. Plineste, Cuvioase Efrem, cererea fierbinte ce ti-o facem si primeste lacrimile noastre putine, iar la vremea randuita invredniceste familia noastra sa aduca roada intru care sa Se preamareasca Dumnezeu, Cel Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, acum si pururea și in vecii vecilor. Amin.