-Alexandru, în ce spectacole joci în această stagiune, unde și de ce să le vedem?
-În actuala stagiune mă puteți vedea la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoșani, în spectacolele: Vise de opal (și în Suceava), În largul nostru și Artă (care se va juca și în Bucuresti, dar și în Iași). Asta pe plan instituțional. Pe plan independent, joc în Complet alb, HostelLand, Toate mi se-ntâmplă numai mie și altele. În general, aceste spectacole sunt nomade – se joacă în diverse orașe de prin țară, prin festivaluri sau la diverse evenimente. Sperăm să ajungem chiar și în afară cu ele. Cu spectacolul Complet alb, de exemplu, suntem în tratative pentru deplasări în Bulgaria și Iran. Vă recomand să le vedeți pentru că toate s-au născut din colective de oameni iubitori de Teatru, oameni care au pus trup și suflet în realizarea lor. Lucrez și la proiecte noi, dar deocamdată nu vreau să dau spoilere.

-Un alt spectacol pe care îl recomanzi, dar în care nu joci.
-Vă recomand, cu căldură, spectacolul Absinth (o producție de licență din cadrul UNATC), al tinerei regizoare Ilinca Prisăcariu. Merită din plin!

-Un actor, coleg, care îți place.
-Simplu: Richard Balint, actor al teatrului din Oradea, și, mai nou, Târgu Mureș. Am fost colegi într-un singur spectacol, la teatrul din Petroșani, dar eu consider că toți actorii din țară îmi sunt colegi de breaslă.

CITEȘTE ȘI: "Care este echipa care a vrut să îl ”fure” pe Andone și cum a răspuns antrenor..."

-O actriță, colegă, care îți place.
-Alina Mîndru este o actriță cu care m-am înțeles minunat pe scenă! Și dacă o să citești asta, Alina, să știi că mi-e dor să jucăm împreună.

-Un regizor de urmărit. De ce?
-Deși nu am lucrat niciodată cu el, Alexandru Dabija. Pentru că mi se pare că este un om minunat și un regizor care se joacă frumos cu poveștile pe care le spune. Încă nu am întâlnit actor sau actriță, care să fi lucrat cu el, de la care să aud ceva de rău despre el.

-Un motiv pentru care să mergem la teatru.
-Cred că motive sunt câtă frunză, câtă iarbă! Dacă este cineva care nu și-a găsit (încă) o motivație personală, ar trebui să ia în considerare faptul că la teatru poți vedea felii din viață filtrate printr-un caleidoscop de perspective. Și cred că viața merită privită panoramic, nu doar prin spectrul propriu. Citeste integral pe uniter.ro un interviu realizat de Andrei Crăciun...