Margareta Pogonat s-a născut pe 6 martie 1933, la Iaşi. Era fiica actriței Anastasia Ferichidis, cunoscută pe scenă ca Sia Ferichide-Botez, și a scriitorului Alexandru Pogonat.
A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1959. A desfășurat o bogată activitate teatrală la Teatrul de Stat din Botoșani, Teatrul Național din Iași, Teatrul de Stat din Ploiești și, din 1974, la Teatrul Nottara din București.
A debutat pe scenă în vremea studenției, în piesa „Două lozuri” (1957).
În teatrul profesionist, debutul se întâmpla pe scena de la Botoșani, unde s-a aflat în anii 1959-1960.
La Teatrul ”Mihai Eminescu” din Botoşani este repartizată împreună cu toată promoţia. Pe această scenă a debutat cu rolul Rosaura, din ”Mincinosul”. Urmează tot aici: Catharina din ”Femeia îndărătnică”; Alexandra Ivanovna în ”O chestiune personală” (rol de compoziţie dificilă, avea 26 de ani şi trebuia să arate de 50); Ileana în ”Ediţie specială” (rol pentru care obţine premiul de interpretare la concursul tinerilor actori).
După 1960, timp de trei ani, joacă pe scena Teatrului Naţional din laşi, pentru ca din 1963 să joace o vreme la Ploiești și apoi la Teatrul Nottara și Teatrul Național din București.
Actrița a debutat în cinematografie în 1957, în “Pasărea furturii” (regia Dinu Negreanu), în rolul Ulianei (rol principal, după ce anterior, în 1951, făcuse figurație în filmul “În sat la noi”), alături de Mircea Albulescu, Mircea Anghelescu, Ștefan Ciubotărașu și Fory Etterle, apoi a primit un rolişor – Țâca – din “Două lozuri”, în regia lui Gheorghe Naghi, și, în aceeaşi regie, Fira în “Lumină de iulie”. Au urmat Ada în “Meandre” (regizor Mircea Săucan), ţiganca în “Amintiri din copilărie” şi mama lui Făt-Frumos în “Tinereţe fără bătrâneţe”, ambele în regia Elisabetei Bostan, Ana în “Apoi s-a născut legenda” (regizor Andrei Blaier) şi Monica în “Drum în penumbră” (regizor Lucian Bratu).
Unul dintre cele mai cunoscute roluri a venit în 1973, odată cu serialul tv “Pistruiatul”, în regia lui Francisc Munteanu, când a interpretat-o pe mama lui Mihai Pleșa. Au urmat “Trei scrisori secrete” (1974), “Actorul și sălbaticii” (1975), “Orașul văzut de sus” (1975), “Gloria nu cântă (1976), “E atât de aproape fericirea” (1977), “Regăsirea” (1977), “Clipa” (1979), “Visul unei nopți de iarnă” (1980), “Probleme personale” (1981), “Convoiul” (1981), “Lumini și umbre” (1981, 1982) și, după 1990, “Gaițele” (1993), „Crucea de piatră” (1994), „Binecuvântată fii, închisoare” (2002), „Amantul marii doamne Dracula”, „Cuscrele” (2005), „Margo” (2006) și “Iubire și onoare” (2010).
Margareta Pogonat a fost distinsă cu Premiul ACIN de interpretare în 1972 („Drum în penumbră'', r.Lucian Bratu) și în 1973 („Zestrea'', r. Letiția Popa și „Dragostea începe vineri'', r.Virgil Calotescu). În anul 2009, Margaretei Pogonat i s-a decernat premiul UNITER pentru întreaga activitate, alături de Mitică Popescu.
A murit la 11 mai 2014.
“Margareta nu a avut viaţa pe care o merita. Era o femeie frumoasă, bună, cumsecade. A făcut naveta 15 ani, pentru că era angajată la Teatrul de stat din Ploieşti şi locuia la Bucureşti. Iarna dormea uneori în frig, la teatru. Ne cunoşteam, deşi am jucat împreună doar în serialul «Lumini şi umbre», în urmă cu foarte mulţi ani. Dar ne ştiam bine. Era un om admirabil. Nici în viaţa personală nu a fost fericită. Divorţase cu mulţi ani în urmă şi se recăsătorise. Am auzit că era bolnavă. Din păcate, în ultima vreme nu ne-am mai văzut”, spunea despre marea actriță un confrate între timp plecat și el în veșnicie, Mitică Popescu.