Mihai Mereuță s-a stins în urma unui stop cardiac, pe 1 aprilie 2003.
A urmat clasele gimnaziale în localitatea natală din județul Botoșani, apoi a plecat la liceu în Iași. "Eu sunt ţăran. Oleacă şcolit, dar ţăran. Când am venit la liceu la Iaşi, m-am descălţat de opinci la bariera Iaşului, m-am încălţat cu o pereche de bocanci şi am dat examen la liceu".
Este greu de înțeles astăzi cum un țăran din Santa Mare, plecat în opinci să dea examen la liceu la Iași, a urmat Facultatea de Litere și Filosofie în același timp cu Conservatorul ”George Enescu”, la cel din urmă absolvind doi ani într-unul singur.
Mihai Mereuță a strălucit pe cele mai mari scene ale României, a construit în cinematografie roluri memorabile, a fost un excelent profesor de actorie. Însă a rămas până la moarte atașat gliei care l-a născut, țăranilor din rândul cărora s-a ridicat.
Sute de roluri în teatru și film. Autenticitate, talent, dăruire. Generozitate.
Rămâne antologică scena petrecută în timpul filmărilor pentru "Când primăvara e fierbinte" (r. Mircea Săucan).
Protagoniști pe platoul de filmare: Mihai Mereuță, actorul-țăran din Santa Mare, și Eugenia Bosânceanu (născută la Rădăuţi-Prut, Botoşani). Eugenia Bosânceanu juca rolul Anei.
"Mă măritase tatăl meu din film cu el, era chiaburul satului. Mereuţă mi-a ascuns scrisorile, a făcut cruce şi monument celui pe care eu îl iubeam în film ca să poată să mă ia de nevastă. Şi mi-a dat indicaţii regizorul. Veneam cu lemnele, îmbătrânită, amărâtă, tristă, nenorocită. Veniţi cu lemnele, a spus regizorul, când aţi ajuns la poartă, vă întoarceţi şi-l vedeţi pe iubitul dumneavoastră care trăieşte şi se întoarce din război. Aparatul merge cu dvs. De unde sunteţi bătrână, la poartă să ajungeţi tânără, de 20, mi-a zis. Am tăcut, am făcut asta. Am mers, am deschis poarta şi am devenit altă persoană. Doamna Buzescu m-a văzut şi a spus: Jeniţo, pentru scena de la poartă aş mai vedea filmul o dată! Dacă doamna Buzescu mi-a spus asta mai aveam nevoie de cronicari?". (Eugenia Bosânceanu, mărturie cf. interviului din jurnalspiritual.ro).
Indicaţiile regizorale erau clare: "Mereuţă a cumpărat un şal alb ca să mă îmbuneze. Filma cu macaraua, îmi punea şalul, cu ochii în lacrimi atât îi spuneam: "Ştiai că trăieşte!". Mereuţă trebuia să-mi tragă o palmă când spuneam asta", povestea mai departe Eugenia Bosânceanu.
Ce trebuie să se fi întâmplat acolo, între cei doi mari actori plecaţi din casele lor ţărăneşti din Botoşanii de sus? Mihai Mereuţă trebuia să o pălmuiască pe Eugenia Bosânceanu. Şi nu a făcut-o!
Povesteşte actriţa: "S-a dat motor, linişte, eram pregătită. Mi-au curs lacrimi din ochi şi nu a putut să mă atingă. "Tovarăşul Mereuţă, îmi strici pelicula, filmul. Nu se poate!", striga disperat regizorul. I-am spus unde să mă lovească. Dar nu a putut. Mă gândisem la tot ce am trăit, de aceea plângeam. Până la urmă m-a luat de bluză şi asta a fost…".