Dupa ce studiază la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București (1945 - 1949), sub îndrumarea lui Alexandru Ciucurencu, participă la cele mai de seamă manifestări colective organizate în țară.
"Meseria de artist se gândeşte mereu; la fiecare vârstă te apropii de ea într-un alt mod, pentru că misiunea artistului, a pictorului în mod special, este aceea de a intra în casele oamenilor şi de a învăţa copiii să crească în spiritul bucuriei culorilor", mărturisea Constantin Piliută.
Unul dintre cei mai frumoşi pictori români contemporani. Ludic, boem, nonconformist, iubitor de oameni, generos.
Constantin Piliuţă este un pictor al armoniei, al liniei sugestive, fără a accentua culoarea ca reper cromatic al temelor pe care le abordează. Artistul "prinde" lumea în înălţimi care domină prin sobrietate. Siluete aparent fragile, dar de o forţă impresionantă.
Constantin Prut vorbeşte despre arta lui Constantin Piliuţă, în "Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană": "Constatin Piliuță se impune ca desenator printr-o deosebită acuitate a observației, tradusă printr-o linie incisivă, purtătoare după caz de tensiuni dramatice sau de situații pline de umor. În pictură evoluează într-o direcție a peisagisticii în care cultul pentru natură, pentru elementele concrete ce s-au impus cândva memoriei se împleteste cu un filon liric care domină întreg materialul figurativ, într-o structura poetica inedită. Acest lirism îl descoperim în tablourile inspirate de Delta Dunarii, de pamântul ars de soare cu vegetații pitice, al Dobrogei sau de orașele vechi (Botoșani, de exemplu), cu o arhitectură pitorească, conservând umbrele târgurilor de odinioară. Pictorul elimină detaliul nesemnificativ, gestul incidental pentru a sesiza durabilul. Culoarea se așterne în câmpuri largi, monocrome. Tonurile luminoase, degajate de impurități ce compun o lume aerată, în care meditația se instaurează ca o modalitate de a se reface comuniunea cu o natură pura și vitală".
Distins cu Premiul Uniunii Artiștilor Plastici din România, 1967, Premiul Comitetului de Stat pentru Cultură și Artă, 1971, Premiul "Ion Andreescu" al Academiei Române, 1974.
