Pictorul Stefan Luchian s-a nascut pe 1 februarie 1868, la Stefanesti, in judetul Botosani, fiu al sotilor Elena (nascuta Chiriacescu) si Dumitru Luchian. Dupa 5 ani de la nasterea copilului Stefan, familia Luchian se muta la Bucuresti. Tatal va mai trai doar patru ani, murind pe 26 noiembrie 1877 la Bucuresti.

Intre 1879-1880 Stefan Luchian este elev la gimnaziul Sf Sava din Bucuresti. Isi continua studiile la Scoala cu regim de internat Seicaru, pentru ca din 1885 sa se inscrie la Scoala de Arte Frumoase din Bucuresti.

Desi tatal sau fusese miliar de cariera, ajungand pana la gradul de maior, Stefan refuza sa se inscrie la Liceul Militar. In acelasi an incepe sa ia lectii de flaut la Conservator. La finalul lui 1889 primeste din partea Scolii medalia de bronz pentru pictura. In luna octombrie pleaca la Munchen unde este admis la "Akademie der Bildenden K�nste", unde il are ca profesor pe Johann Caspar Herterich.

Luchian pleaca in martie 1891 la Paris, mutandu-se pe Strada Michel, la numarul 48, in celebrul Cartier Latin. Este nevoit sa se intoarca in tara pentru a participa la inmormantarea mamei sale, dar revine in capitala Frantei, unde urmeaza cursurile Academiei Julian.

In 1893 este la Bucuresti, participand cu patru tablouri la o expozitie. Incearca sa ocupe un post de profesor in cadrul Scolii de Arte Frumoase din Iasi, dar se retrage, acuzand comisia de incorectitudine.



Alaturi de C. Artachino picteaza frescele mai multor biserici din ROmania. In vara anului 1898 incepe sa lucreze la Biserica din Alexandria, terminand pictarea acesteia la sfarsitul lui septembrie. In aceasta perioada o cunoaste pe Cecilia Vasilescu, o tanara careia ii preda lectii de pictura. Cei doi se indragostesc si incep o relatie care ar fi trebuit sa fie de durata, dar care pentru peste un an este aproape exlusiv epistolara.

Incep sa se manifeste primele semne ale bolii care va incepe sa-l tortureze trei ani mai tarziu, si care ii va aduce si moarte peste mai putin de doua decenii. In iunie 1899 planurile sale de a se casatori cu Cecilia Vasilescu se impotmolesc din cauza bolii.

La sfarsitul lui 1901 starea sa de sanatate se agraveaza din nou, fiind internat la Spitalul Pantelimon. Paralizat, va sta in spital pana in 1902, cand reuseste sa mearga ajutat de un baston.

Cu toata gravitatea bolii, Luchian continua sa picteze, deschizand in 1903 o impresionanta expozitie personala la Casa Assan, unde sunt reunite 39 de lucrari, pasteluri si acuarele.

In 1904 este unul dintre participantii la o expozitie destinata colectarii de fonduri pentru a-i oferi tanarului artist N.S.Petrecu o bursa la Paris. Continua sa participe la noi expozitii colective si personale, in tara si in strainatate, numele sau fiind deja cunoscut ca o garantie a calitatii picturilor. Lucrarile sale incep sa fie tot mai cautate si cumparate pentru sume tot mai mari. Este medaliat, premiat, adulat si invidiat. In 1910 deschide o ampla expozitie personala la Ateneul Roman, cu peste 80 de lucrari. Toate eforturile sale de a rezista bolii sunt zadarnice, artistul fiind internat in 1911 la Sanatoriul Dr. Margaritescu. Revine in viata artistica in luna aprilie a urmatorului an, participand cu noua creatii la expozitia "Tinerimii Artistice".

Tot in cadrul manifestarilor organizate de "Tinerimea Artistica" expune pentru ultima oara, in 1915. Moare pe 28 iunie la Bucuresti, fiind inmormantat la cimitirul Bellu. Avea doar 48 de ani. (artline.ro)



Miercuri, la Galeriile de artă "Ştefan Luchian" din Botoşani va avea loc, începând cu ora 16.00, vernisajul expozitiei-concurs "Omagiu- Ştefan Luchian. Manifestarea se află la a cincea ediţie.


 

 

CITEȘTE ȘI: "LOC DE DAT CU… EPIGRAMA (389)"