Nu se face nimic pentru recunoaÅŸterea acestor nume, spre exemplu IpoteÅŸtiul este un loc uitat de lume, nici lacul nu mai este cu nuferii aÅŸa cum ne spunea poetul. Nu mai este locul unde te poÅ£i încărca cu energie pozitivă, eÅŸti nevoit să mergi departe de oraÅŸ undeva la munte (dacă ai bani,bineînÅ£eles), s-a uitat ÅŸi de satul lui George Enescu (Liveni), de livada din care muzicianul asculta păsările, totul este pustiu, nu se mai vizitează de ani buni acele locuri de copii sau chiar de noi toÅ£i. Suntem mulÅ£i care preferăm să ieÅŸim din judeÅ£ pentru a ne recrea, pentru că la noi "nu ai ce vedea", sărăcia e cruntă, lume necăjită, poate fără casă sau fără ce pune pe masă.
În primul rând, industria este la pământ, locuri de muncă din ce în ce mai puÅ£ine ÅŸi acele parcă mai prost plătite pe zi ce trece. Tinerii nu au siguranÅ£a zilei de măine, nu au locuinÅ£e aÅŸa cum au avut părinÅ£ii noÅŸtri, acum trebuie să munceÅŸti în alte ţări pentru doi bani care tot nu îÅ£i ajung, ÅŸi cât trebie să suferi pentru ei. În primul rând mi se par dezavantajaÅ£i tinerii care încă mai reuÅŸesc să termine o facultate recunoscută, nu sunt apreciaÅ£i ÅŸi încurajaÅ£i pentru meritele lor.
CredeÅ£i că nu avem tineri la fel de valoroÅŸi cum au fost ÅŸi generaÅ£iile din urmă? Dar nu are cine să îi susÅ£ină, să îi încurajeze, să îi aprecieze. De aceea poate unii din ei urmează alte căi mai puÅ£in bune, pentru că nu au preocupări, nu au cu ce să îÅŸi umple timpu.Trebuie făcut ceva ÅŸi pentru,noi cei tineri care încă ne dorim să susÅ£inem oraÅŸul frumos ÅŸi plăcut.
Ar trebui valorificate produsele din judeÅ£ul nostru, la tîrguri, expoziÅ£ii aÅŸa cum sunt cunoscute ÅŸi alte judeÅ£e cu produse autohtone. Să putem ÅŸi noi cumpăra produse proaspete ÅŸi bune de la noi, ÅŸi mai acceptabile la preÅ£ ca altele aduse din alte regiuni,să încercăm să dezvoltăm ce avem.
În privinÅ£a curăţeniei, în primul rând să învăţăm să păstrăm, să nu mai aruncăm hârtii pe jos atunci când mâncăm ceva sau să distrugem coÅŸurile de gunoi, doar aÅŸa putem avea un oraÅŸ curat păstrândul noi. Să nu mai distrugem mobilierul din parcuri sau să rupem pomii abia plantaÅ£i, dacă ne dorim un oraÅŸ plin de verdeaţă, la fel ÅŸi florile abia plantate. Să ne învăţăm să păstrăm ce avem, ÅŸi după aceea să mai cerem.
Să încercăm să punem în valoare bunătatea din noi.
(Anca Humelnicu)
