Nu se face nimic pentru recunoaşterea acestor nume, spre exemplu Ipoteştiul este un loc uitat de lume, nici lacul nu mai este cu nuferii aşa cum ne spunea poetul. Nu mai este locul unde te poţi încărca cu energie pozitivă, eşti nevoit să mergi departe de oraş undeva la munte (dacă ai bani,bineînţeles), s-a uitat şi de satul lui George Enescu (Liveni), de livada din care muzicianul asculta păsările, totul este pustiu, nu se mai vizitează de ani buni acele locuri de copii sau chiar de noi toţi. Suntem mulţi care preferăm să ieşim din judeţ pentru a ne recrea, pentru că la noi "nu ai ce vedea", sărăcia e cruntă, lume necăjită, poate fără casă sau fără ce pune pe masă.
În primul rând, industria este la pământ, locuri de muncă din ce în ce mai puţine şi acele parcă mai prost plătite pe zi ce trece. Tinerii nu au siguranţa zilei de măine, nu au locuinţe aşa cum au avut părinţii noştri, acum trebuie să munceşti în alte ţări pentru doi bani care tot nu îţi ajung, şi cât trebie să suferi pentru ei. În primul rând mi se par dezavantajaţi tinerii care încă mai reuşesc să termine o facultate recunoscută, nu sunt apreciaţi şi încurajaţi pentru meritele lor.
Credeţi că nu avem tineri la fel de valoroşi cum au fost şi generaţiile din urmă? Dar nu are cine să îi susţină, să îi încurajeze, să îi aprecieze. De aceea poate unii din ei urmează alte căi mai puţin bune, pentru că nu au preocupări, nu au cu ce să îşi umple timpu.Trebuie făcut ceva şi pentru,noi cei tineri care încă ne dorim să susţinem oraşul frumos şi plăcut.
Ar trebui valorificate produsele din judeţul nostru, la tîrguri, expoziţii aşa cum sunt cunoscute şi alte judeţe cu produse autohtone. Să putem şi noi cumpăra produse proaspete şi bune de la noi, şi mai acceptabile la preţ ca altele aduse din alte regiuni,să încercăm să dezvoltăm ce avem.
În privinţa curăţeniei, în primul rând să învăţăm să păstrăm, să nu mai aruncăm hârtii pe jos atunci când mâncăm ceva sau să distrugem coşurile de gunoi, doar aşa putem avea un oraş curat păstrândul noi. Să nu mai distrugem mobilierul din parcuri sau să rupem pomii abia plantaţi, dacă ne dorim un oraş plin de verdeaţă, la fel şi florile abia plantate. Să ne învăţăm să păstrăm ce avem, şi după aceea să mai cerem.
Să încercăm să punem în valoare bunătatea din noi.
(Anca Humelnicu)
