Din perspectiva primei direcţii, cred că Botoşaniul are cam tot ceea ce îi trebuie, numai că nu ştim, sau nu vrem să vedem. În instrumentarul elementelor vitale, botoşănenii au tot ce le trebuie pentru a fi fericiţi, mai ales dacă privim la nevoile psihosomatice ale celor de aici şi ale celor din mediul rural.
Partea proastă este că ne-am obişnuit atât de mult să fim nemulţumiţi, încât vom găsi permanent ceva ce lipseşte. Darul ce mai de preţ al acestui oraş sunt oamenii, capabili să se oprească pentru o clipă din angoasa zilnică pentru a zâmbi, capabili să gândească cu câteva secunde mai repede decât alţii, capabili să pornească acţiuni din suflet pentru suflet. Atât de mult are acest oraş, din punct de vedere uman, încât l-am preferat în faţa altor mari oraşe europene sau româneşti. Ştiu că nu toţi vor fi de acord cu asta, însă nevoia de uman mă determină să mă bucur de fiecare zi petrecută în Botoşani, precum şi de fiecare om cu care mă întâlnesc aici. Am întâlnit mulţi botoşăneni aşezaţi pe alte meridiane, care priveau nostalgic către oraşul lor, la care se raportau în tot ceea ce săvârşeau.
În ceea ce priveşte cea de a doua direcţie, cea a criticii constructive, cred că cel mai mult ar trebui să ne criticăm noi pentru lipsa acţiunii şi a reacţiunii. Nu cei care sunt temporar în funcţii sunt vinovaţi pentru ceea ce ni se pare nouă că nu e cum trebuie, ci noi. Noi suntem vinovaţi, pentru că nu îi sancţionăm atunci când aceştia greşesc, precum şi atunci când nu luăm iniţiative, de orice natură, care să ajute această urbe şi mediul în care dorim să ne creştem copiii. Nouă ne revine sarcina de a ne deschide ochii în fiecare zi pentru cele frumoase şi bune, pe care dimpreună să le înmulţim.
Botoşaniul în care vreau să trăiesc îl văd, aşadar, ca locul în care oamenii sunt în stare şi dispuşi să facă multe lucruri, oraş la care, orice om plecat de aici în lume, să se raporteze axiologic, pentru că valoarea de aici e definitorie şi valabilă pretutindeni.
Poate că nu are Botoşani tot ceea ce au alte mari şi frumoase oraşe europene (centre comerciale, aeroport, industrie, mall-uri, universităţi etc.), însă are pentru mine ceea ce alte oraşe nu au şi nu pot avea - OAMENII. Bogăţia urbei sunt oamenii, iar ei sunt cei care schimbă în istorie, cu ajutorul lui Dumnezeu, în bine şi frumos, viaţa cetăţii.
(Pr. Daniel Dascălu)
Nota Redactiei: Campania "Botosaniul in care vreau sa traiesc" are drept scop promovarea ideilor si sustinerea lor in vederea implementarii unor noi viziuni asupra orasului in care traim, viziuni pe care le dorim a fi constructive si aplicabile in viitorul apropiat sau mai indepartat. Din acest motiv, rugam insistent sa comentati cu decenta materialele publicate in cadrul acestei campanii, evitand in acest sens vendetele politice, mai ales ca aprecierile dumneavoastra ii vor ajuta pe organizatori sa stabileasca premiile campaniei, pe data de 23 aprilie!
