Fetita a stat alături de părinți doar o săptămână, mama s-a îmbolnăvit, iar tatăl a abandonat-o într-un spital din Iași. Bunica maternă s-a zbătut să-și recupereze nepoțica și să o scoată din spital și de când fetița a împlinit vârsta de o lună, i-a devenit mamă. De atunci, o crește singură, fără niciun venit din partea tatălui fetiței.
Durerea mare a venit când, la 4 ani și jumătate, fetița s-a imbolnavit de leucemie. Un an de zile a stat doar în spital, a făcut citostatice, apoi doi ani de zile a mers în fiecare lună la control. În prezent se luptă cu dureri foarte mari de cap.
Fetița nu primește pensie alimentară. În perioada pandemiei, drumurile la spital la Iași erau foarte costisitoare, pentru că puteau fi făcute doar cu mașina mică, neputând merge cu autobuzul din cauza fragilității stării de sănătate a fetiței.
„De la o lună de zile o cresc singură, și la 68 de ani o înconjur cu toată dragostea mea. Am învățat să fiu luptătoare și sunt foarte fericită când vine de la școală, bucuroasă că a luat note bune. Banii pe care-i avem îi folosim pentru hrana și tratamentul fetiței, trebuie să mănânce cât mai natural...", mărturisește bunica fetiței.
Impresionată de situația precară și de lupta celor două, preoteasa Anamaria Macuc rememorează momentele în care a cunoscut mica familie: „Pe fetița de 10 ani și pe bunica ei de 68, din Botosani, le-am cunoscut într-un context frumos. Nu au venit la mine pentru a-mi cere ajutorul, ci pentru a mă ajuta și a-i bucura pe ceilalti. Au venit la casa „Sf. Irina", de la Biserica Pacea, pentru a darui hainuțele care i-au rămas mici fetitei, pentru a-i bucura pe alti copii. Bunica s-a oferit să vină să ne ajute să pună pe categorii și să împăturească înapoi hainele pe care oamenii le lăsau răscolite dupa ce-și alegeau ceea ce aveau nevoie.
Le-am vizitat pe bunică și pe fetiță acasă la ele. Am găsit-o pe fetiță scriindu-și temele pe pat. Mi-a arătat cu modestie carnetul de note în care are aproape doar F.B., este elevă în clasa a IV-a. Am întrebat-o ce-și dorește cel mai mult. Mi-a spus: „să nu mă mai doară capul atat de tare, sa fim sanatoase eu și bunica...".
Am intrebat-o pe bunica ce are nevoie cel mai mult si mi-a spus: „Noi nu vrem mult...ne-am obișnuit să trăim simplu, tot timpul ne gândim că alții sunt mai necăjiti. Suntem recunoscători lui Dumnezeu că este în viată...”.
Cu ce puteți să ajutați și bucurați aceasta fetită și pe bunica ei:
- bani pentru medicamente (un singur medicament costă 100 de lei)
- un brad (nu foarte mare) cu ornamente și instalație (a avut brad o singură dată în viață, în urmă cu 6 ani)
- alimente
- produse de igienă
- un ghiozdan și rechizite pentru clasa a IV-a
- hăinuțe fetiță mărimea S (s-a înălțat în ultimul timp și nu prea are hăinuțe) și nr.52 pentru bunică
- încălțăminte fetiță nr. 36 și nr.38 pentru bunică
- o canapea confortabilă (cea pe care doarme și pe care își face temele este foarte stricată)
- covor de 2/3m si cărări pentru hol de 1/ 3 m și 0.6/1,5 m (pentru un dormitor care este foarte îngust)
- o mobilă de bucătărie (bucătăria este mica)
- un aragaz
- baia este veche și ar trebui cumva renovată sau măcar schimbată chiuveta și o mască de chiuvetă/dulăpior (cea pe care o au acum este crăpată)
- covorașe pentru baie
- lenjerii de pat, veselă, pilote, pături
- vase de bucătărie, oale de gătit, tigaie, tacâmuri, farfurii, pahare (au, dar sunt foarte vechi).
Cei care doresc s-o ajute financiar pot dona în contul: RO19BTRLRONCRTo20739870, deschis la Banca Transilvania pe numele bunicii Ionescu Doina sau o pot contacta pe bunică la numărul de telefon +40746261525 sau o pot vizita personal pentru a-i oferi darurile. Bunica locuiește in Botosani, lângă Liceul Sportiv (va da bunica adresa exactă).