Apropierea noului an școlar, emoțiile unui nou început și revedere colegilor și a învățătoarei pare un vis greu de atins pentru micuța Ana Maria Chiriac.
Are doar 8 ani și trece în clasa a II-a. Pentru ea, ultimii doi ani din viață au fost crunți, un amalgam de suferință, chin, durere, medici, cure de citostatice și chimioterapie.
Prea mult pentru un pui de om care nu ar fi trebuit să știe ce înseamnă DUREREA.
Calvarul fetei a început în luna ianuarie a anului 2020. Până la acea dată, Ana Maria se bucura de copilărie chiar dacă neajunsurile de acasă erau destul de multe.
Locuia într-o căsuță modestă din Ipotești, județul Botoșani, alături de părinți și de cei patru frățiori. Nimic nu prevestea coșmarul care avea să înceapă. Era un copil normal, vioi, pus pe șotii și curios. Își ajuta mama la treburile gospodărești atât cât putea, avea grijă de frățiorii mai mici, Ana Maria fiind cel de-al treilea copil al familiei.
Până într-o seară rece de ianuarie...Se pregătea să facă baie cu mama sa moment în care privirea femeii a rămas țintită pe umflătura apărută peste noapte în dreptul unui rinichi. Instinctul îi spusese că ceva nu este bine. Imediat a sunat la Ambulanță, speriată de ceea ce avea să urmeze. Orele care au trecut au fost coșmar pentru biata mamă care simțea că-i cade cerul peste ea.
Știa că ceva nu este în regulă cu puiul ei dar nici medicii nu aveau să-i spună mai multe. La câteva zile de la internare, Ana Maria a fost trimisă la Spitalul din Iași. Au urmat seturi de analize, tratamente și investigații, iar în final micuța cu chip de înger a primit diagnosticul de Tumoră malignă a rinichiului stâng, stadiul IV.
La aproape o lună de la seara fatidică, la sfârșitul lunii februarie, Ana Maria a fost supusă unei intervenții chirurgicale, fiindu-i extirpat rinichiul tumoral. Se gândea că coșmarul ei va înceta dar nu a fost așa.
De la aflarea diagnosticului și până în prezent, viața Ana Mariei se împarte între puținul timp petrecut acasă lângă familie, și secția de Oncologie a Spitalului din Iași, acolo unde își petrece majoritatea timpului.
Clasa I a terminat-o cu greu. Trebuia să învețe cum să combine fișele de lucru primite de la învățătoare cu durerea pricinuită de ședințele agresive de chimioterapie. Este prea micuță să înțeleagă prin ce trece dar un lucru îl știe sigur. Corpul o doare prea mult, iar părul îi cade de la acel tratament. Se uită în oglindă și vede cum devine mai palidă, puterile o lasă și parcă nici chef de joacă nu mai are.
Dar trebuie să stea liniștită până termină perfuzia...În sinea ei, va fi ultima...
Iuliana, mama sa, a povestit cu vocea sugrumată de emoție că nu știe ce va fi. Nimeni nu-i spune nimic în spital, dar simte din privirea medicilor că ceva nu este bine. După numeroase cure de chimioterapie și noi tratamente starea de sănătate a fetiței nu s-a ameliorat.
Medicii au anunțat-o recent că fetiței i-a mai rămas să încerce o ultimă variantă de tratament, iar mama bănuiește că și celălalt rinichi ar fi afectat. O doare însă că nimeni nu-i spune adevărul.
Mai are acasă patru suflete care au nevoie de ea. Doi băieți în vârstă de 11 ani și 2 ani și două fete în vârstă 9 ani și 5 ani. Cu ei a rămas tatăl lor care încearcă să suplinească lipsa mamei. A renunțat la servici pentru a le fi alături, iar ajutor din partea familiei nu au.
Abia își duc traiul într-o căsuță modestă iar cele câteva sute de lei care le intră în casă nu pot acoperi necesarul lunar.
În tot acest calvar, unul dintre puținele ajutoare pe care le-a primit această familie a venit din partea unor taximetriști din Botoșani. Aceștia au aflat de cazul lor și au acceptat să le transporte gratuit până la Iași.
„Puteți să mergeți și acasă la dânșii dacă vreți. Poate reușiți să-i ajutați dumneavoastră mai mult...Eu am intrat în casă înainte de Paște și am rămas șocat de cum trăiau copiii...Nici televizor nu aveau, casa e foarte mică iar tatăl lor a făcut un împrumut bancar pentru a mai ridica două camere. Asta se întâmpla înainte de se îmbolnăvi fetița. A luat materiale de construcții și a rămas cu ele în curte și cu rata destul de mare la bancă. I-a ajutat colegii de pe taxi cu hăinuțe, două televizoare, un colțar, frigider dar și cu transportul pentru că trebuiau să ajungă lunar la spitalul din Iași.”, ne-a povestit unul dintre taximetriștii cu suflet mare din Botoșani.
Am întrebat-o de ce are nevoie, deși știam răspunsul. Vrea doar să-și vadă fetița că este bine. ATÂT!
Persoanele care doresc să sprijine cazul micuței Ana Maria o pot face donând în contul bancar pus la dispoziție de familia Chiriac, la insistențele mele. Au nevoie imensă de ajutor!
CONT IBAN: RO89BTRLRONCRT00D3942502 (Chiriac Florin)
De asemenea, mai multe informații despre acest caz puteți obține la numărul de telefon 0741.584.998 (Chiriac Iuliana).
