Agricultura, sector-cheie pentru economia românească, are nevoie de profesioniști, de oameni dedicați muncii lor. O muncă pentru care sunt plătiți cu mult peste ceea ce primesc cei care lucrează în ferme sau chiar în alte instituții ale statului. Chiar și așa, din cei 14.000 de salariați ce figurează în organizgrama ministerului cu toate instituțiile sale subordonate, numai o parte dintre angajați sunt alături de fermieri și își îndeplinesc sarcinile de lucru, arată o anchetă jurnalistică realizată de reporterii Știrile Pro TV.
România are aproape 10 milioane de hectare de teren arabil şi ar putea hrăni toată Europa dacă pământul ar fi irigat și lucrat în întregime.
În timp ce mulţi fermieri sunt la mila cerului și muncesc pământul cu plugul tras de cai, Ministerul Agriculturii nu are o politică unitară pentru dezvoltare. În subordinea lui sunt zeci de agenţii, direcţii şi inspecţii, unde lucrează 14.000 de oameni cu salarii care de multe ori stârnesc invidia celor ce lucrează în privat.
Ministerul susţine că aceste structuri vor fi reorganizate fără să fie redus personalul, conform unei iniţiative care a fost adoptată de Senat.
Conform reporterilor de la Știrile Pro TV, nu în toate instituțiile MADR se respectă programul de lucru sau sunt angajări făcute în funcție de nevoie structurii. Astfel, în Braşov, la Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Seminţelor şi a Materialului Săditor – instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, cei 8 oameni care lucrează aici ar trebui să efectueze controlul calităţii seminţelor şi al materialului săditor în câmp şi în laborator, să elibereze certificate oficiale de atestare a calităţii seminţelor şi să monitorizeze şi acrediteze agenţii economici furnizori de seminţe şi de material săditor. Doar că jumătate dintre angajaţi nu au nicio legătură cu agricultura, adică un informatician, un economist, un casier şi un şofer.
Mihaela Oltean este inginer laborant. La ora prânzului, când echipa Știrile ProTV a mers să vadă cu ce ocupă la birou, ea se pregătea să plece pe teren. „Putem să vă însoţim pe teren astăzi?”, a întrebat reporterul. „Păi, acuma nu ştiu dacă astăzi. Poate în alta, cu altă ocazie că sunt astăzi… Deja am destul, mai vine încă cineva. Nu e cazul”, a răspuns salariata.
Deşi a susţinut că avea multe de făcut pe teren, angajata s-a răzgândit brusc şi în cele din urmă a rămas la birou. Chiar şi aşa, clădirea cu două etaje a inspectoratului, cu trei laboratoare, camera de germinat şi birouri nenumărate, a rămas pustie. La lucru mai erau doar inspectorul-şef şi contabila. Şefa instituţiei a încercat să găsească o scuză pentru fiecare dintre cei 5 absenţi.
La Galați, aceeași structură cu 6 angajaţi îşi are sediul într-o veche casă boiereasca din centrul oraşului. „Ultima inspecţie în teren când a fost făcută?”, întreabă jurnalistul. „Păi acuma nu suntem în campanie. Noi nu facem inspecţie în teren decât vara!”, a răspuns Iuliana Ion, director ITCSMS Galați.
Deşi recunoaşte că subordonaţii ei nu prea ies iarna din birouri, directoarea – plătită cu peste 5.000 de lei pe lună net, cu tot cu spor de condiţii vătămătoare – susţine că aceştia nu stau deloc. Zilele acestea, de pildă, se pregătesc să analizeze la cererea şefilor de la Bucureşti un lot de seminţe de porumb şi floarea-soarelui.
Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale are în subordine 16 agenţii, autorităţi, direcţii, institute şi laboratoare. La rândul lor, acestea se ramifică şi au în fiecare judeţ câte un birou, oficiu sau inspectorat.
Toate funcţionează în sedii distincte, cu aparat propriu de şefi şi subordonaţi. La acestea se adăuga o mulţime de direcţii, compartimente şi servicii din aparatul central: serviciul analiză impact programe, serviciul irigaţii, compartimentul protocol, serviciul metodologie, serviciul monitorizare, serviciul verificări management şi compartimentul verificări management şi lista poate continua.