Două obiective foarte importante pentru locuitorii din nordul extrem al Moldovei, așteaptă de trei decenii să fie finalizate de statul român. Este vorba despre un baraj și un pod peste râul Siret. Cu barajul s-au cheltuit milioane de euro deja, dar tot nu știe nimeni când va fi terminat.
În timp ce în țările civilizate de pe Glob, construcția unui baraj de dimensiuni mici sau medii durează cel mult câțiva ani, în România se întâmplă se treacă mai bine de trei decenii fără ca lucrările să fie gata. Iar barajul de la Vârful Câmpului, județul Botoșani, este un exemplu de manual. Barajul de la Vârful Câmpului trebuia să stăvilească apele Siretului și să protejeze localnicii de inundații, scrie Adevărul.
În plus, lacul de acumulare proiect avea menirea să asigure apă potabilă localităților atât de pe malul botoșănean cât și cel sucevean, al Siretului. Proiectul a fost realizat în perioada comunistă, dar s-a înecat în anii democrației în birocrație și o senzație aparentă de neputință.
Au trecut 35 de ani, s-au cheltuit sume impresionante de bani, iar barajul nu este încă finalizat. În aceeași situație se află și un pod rutier care ar scurta distanța dintre județele Botoșani și Suceava cu cel puțin 20 de kilometri. Început în anii 90, din el încă au mai rămas câțiva piloni de beton și multe planuri și promisiuni.
„În cinci ani trebuia să fie gata”
Barajul de la Vârful Câmpului a fost proiectat și dat spre execuție în anul 1987. Lucrările trebuiau să dureze cinci ani. Lucrările au fost însă sistate după evenimentele din 1990. Inițial, barajul trebuia să fie o structură destul de complexă care să protejeze lunca Siretului, atât în județul Botoșani cât și Suceava, de inundațiile repetate, din timpul verii, de pe râul Siret.
Construcția barajului a fost reglementată prin Decretul Consiliului de Stat 262. Era un proiect ambițios de amenajarea hidrologică, cu un baraj cu o lungime de 10 kilometri între cele două maluri ale Siretului, în dreptul localităților Vârful Câmpului( Botoșani) și Zvorâștea (Suceava), dar și cu un lac de acumulare care urma să alimenteze cu apă mai multe localități din județele Botoșani și Suceava, dar și municipiul Dorohoi.
„Era un baraj cu un lac de acumulare. Era o instalaţie ce urma să treacă şi să alimenteze cu apă municipiul Dorohoi. Rolul clar al barajului era prima dată atenuarea viiturilor, alimentare cu apă, irigaţii şi pescuit. Era un proiect ambiţios, care ar fi adus multe beneficii zonei în primul rând”, preciza Costică Macaleți, fost inginer OGA în perioada comunistă și mai apoi prefect și președinte de Consiliu Județean la Botoșani.
Deși lucrările trebuiau finalizate în cinci ani, după 1990, acestea au stagnat și au fost sistate în 1994. Barajul a fost „conservat”.
Milioane de euro aruncați pe un baraj nefuncțional
Abia în anul 2007, statul român și-a adus aminte de barajul de la Vârful Câmpului, mai ales în contextul inundațiilor din nordul Moldovei. Barajul a fost trecut în administrarea Apelor Române prin Administrația Bazinală de Apă Siret.
Mai mult decât atât, obiectivul a fost inclus pe lista obiectivelor prioritare pe infrastructura de mediu, iar mai recent ca obiectiv de interes național. Până în 2021, conform datelor de la Apele Române, s-au cheltuit peste 116 milioane de lei pentru construcții pe ambele maluri ale Siretului dar și pentru un evacuator de ape mari. Nici după 35 de ani, barajul nu a fost încă finalizat.
În plus, din cauza sistării repetate a lucrărilor, s-au cheltuit alte sume importante pentru reactualizarea documentației, a proiectului, pentru înlocuirea unor echipamente deja depășite tehnologic. Colac peste pupăză, o bună parte din lunca Siretului a devenit obiectiv protejat de mediu la nivel național, mai precis sit Natura 2000. Lucrurile s-au complicat substanțial mai ales că activiștii de mediu reclamă că o pădure seculară ar urma să fie inundată dacă lacul de acumulare va fi pus în funcțiune.
„Podul prieteniei” este mai degrabă un simbol al neputinței
La o mică distanță de barajul Vârful Câmpului-Zvorâștea se află un alt obiectiv de investiții aproape abandonat de statul român. Mai precis, este vorba despre un pod care face legătura, peste Siret între județele Botoșani și Suceava. Pod este mult spus. Sunt câțiva piloni de beton care zac de aproximativ două decenii între localitățile Talpa (Botoșani) și Zamostea (Suceava), mai arată publicația citată.
Între cele două localități a existat un pod, în perioada interbelică, care scurta drumul dintre județele Botoșani și Suceava. A fost însă dinamitat în Al Doilea Război Mondial și distrus. În locul lui a fost încropit un pod de lemn care a fost stricat de inundații în anii 70.
În anii 90, Consiliul Județean Botoșani și Consiliul Județean Suceava și-au dat mâna și au făcut un proiect de reconstrucție a podului. Purta numele de „podul prieteniei”. Nu s-a mai ales, însă nimic de aceste planuri.
Până în 2005 s-a lucrat cu hopuri, iar după o altă inundație puternică au fost efectiv sistate. Abia în 2022, podul a reintrat în interesul Consiliilor Județene din cele două județe fiind semnat un nou parteneriat. Chiar și în aceste condiții lucrurile nu s-au schimbat în mod practic, iar podul a rămas la același nivel, câțiva piloni de susținere pe ambele maluri ale Siretului.