Astăzi simt nevoia să vorbesc despre bunicul meu, Toma Burdulea, care a fost preot și care a plecat dintre noi acum șase luni. Nu pentru a convinge pe cineva, ci pentru a spune adevărul așa cum l-am cunoscut eu.

Bunicul meu nu a fost un om al vorbelor mari sau al laudei. A fost un om al faptelor tăcute. A slujit lui Dumnezeu și oamenilor cu răbdare, credință și sacrificiu. A pus piatră peste piatră, la propriu și la figurat, și a construit o biserică pentru satul Drislea, un loc unde oamenii să se roage, să plângă, să se bucure și să și găsească liniștea.

Aud astăzi voci care spun că „n-a făcut nimic”. Poate pentru unii munca lui nu s-a văzut sau nu a fost suficient de zgomotoasă. Dar cei care știu ce înseamnă să ridici o biserică din nimic, cu resurse puține și cu multă credință , știu că asta nu e „nimic”. E o viață pusă în slujba celorlalți.

Bunicul meu nu mai este aici să se apere. Dar faptele lui rămân. Biserica rămâne. Rugăciunile rostite între zidurile ei rămân. Iar pentru mine și pentru familia mea, el rămâne un om drept, un preot adevărat și un bunic de care vom fi mereu mândri.

Odihnește-te în pace, bunicule. Dumnezeu știe cine ai fost și ce ai făcut. Iar asta este mai mult decât suficient. 

(Sebastian Burdulea)       

(Nota red.: Părintele Toma Burdulea s-a născut în data de 16 aprilie 1961 în localitatea Tg. Neamţ, absolvent al Seminarului Teologic  Mănăstirea Neamţ, promoţia 1984. Începând din anul 1995 a fost preot în Parohia Drislea, Protopopiatul Botoşani. A trecut la cele veșnice pe 18 august 2025)

VOCEA TA găzduiește punctele de vedere ale cititorilor noștri, trimise pe adrea redacției sau prin intermediul postărilor Știri.Botoșani.Ro)