Dumitru-Verginel Gireadă (44 de ani) e deputat liberal. A ales, în urmă cu 17 ani, Partidul NaÅ£ional Liberal pentru că, în concepÅ£ia lui, e partidul care face ceva "în sensul dinamic al întăririi... banului, ca să spunem aÅŸa". Lui Gireadă îi place banul, dar îi place ÅŸi cartea. În 2010 a luat Bac-ul, deÅŸi îl confundă ÅŸi acum pe Mihai Eminescu cu Ion Creangă. Anul ăsta se licenÅ£iază în ÅŸtiinÅ£e politice ÅŸi promite că n-o să plagieze. Nici n-ar ÅŸti de unde să plagieze, pentru că nu cunoaÅŸte niciun autor de lucrări politice. Dar, până la urmă, întrebarea este următoarea: cum a ajuns Gireadă în Parlament?
Ce mult s-a schimbat viaÅ£a lui Dumitru Gireadă în ultimele 12 luni! Acum un an era primar al comunei Mihai Eminescu (din care face parte ÅŸi satul IpoteÅŸti, locul natal al marelui poet), din judeÅ£ul BotoÅŸani, ÅŸi se afla într-un proces penal în care era acuzat de însuÅŸirea prin fals în documente a unui teren din localitate. În aprilie 2012 a fost condamnat definitiv la doi ani de închisoare cu suspendare. Pedeapsa prevedea că nu mai poate ocupa funcÅ£ia deÅ£inută la data comiterii infracÅ£iunii. În iunie au fost alegerile locale. Nemaiavând voie să fie primar, în locul său a candidat soÅ£ia lui, care a ÅŸi câÅŸtigat primăria. În vara anului trecut, Gireadă, rămas fără funcÅ£ie, s-a gândit să candideze la un loc de deputat de BotoÅŸani. Pentru că justiÅ£ia nu i-a suspendat dreptul de a alege ÅŸi de a fi ales, a candidat ÅŸi a câÅŸtigat.
-Adevărul: Cum aÅ£i ajuns în Parlament, domnule Gireadă?
-Dumitru Gireadă: După opt ani de administraÅ£ie am considerat că ar fi cazul să fac un pas mai sus, pentru a demonstra omenilor din zonă că pot să fac ÅŸi altceva decât să fiu primar. Vă invit în Mihai Eminescu, când aveÅ£i timp, să vedeÅ£i ce transformări a cunoscut comuna în opt ani de zile, cât am fost eu primar.
-Ce aÅ£i făcut în Mihai Eminescu?
-Păi, hai să spunem: 60% apă, canalizare. 70% asfaltat comuna. Am transformat comuna într-un orăşel. Sunt opt sate.
-Sunteţi modelul de politician plecat de jos. Aţi fost mecanic...
-Da, nu mi-e ruÅŸine. Am făcut ÅŸcoala profesională de mecanici agricoli ÅŸi până în ’89 am fost mecanic agricol. După aia am lucrat la SMA (n.r. - StaÅ£iunea de Mecanizare a Agriculturii) BotoÅŸani ÅŸi am progresat. Că omul nu trebuie să se nască ÅŸi să se plafoneze pentru un anumit nivel. Dacă ar fi să fac o descriere a vieÅ£ii, la vremea respectivă am avut niÅŸte greutăţi – pot să spun – în familie. Taică-meu era bolnav de cancer. Era operat la IaÅŸi. Nu erau posibilităţi să merg atunci într-un ritm mai galopant, să fac o facultate. DeÅŸi am fost un elev bun. Dar m-am plafonat puÅ£in pentru că aÅŸa stăteau lucrurile atunci. Ulterior am mers mai departe. Cu ambiÅ£ie, cu celelalte.
-Ce lucraţi la SMA?
-Mecanic. Tot ce înseamnă maÅŸini ÅŸi utilaje. Apoi, din ’91 până-n ’93, am lucrat la Centrul de Transfuzii, ca administrator. Făceam aprovizionare, de la seringi, flacoane... Åži în ’93 mi-am înfiinÅ£at o firmă privată, Agrostar. Am făcut un credit ÅŸi am luat ÅŸase tractoare noi, combine. În doi ani le-am ÅŸi plătit, că am prins atunci inflaÅ£ia aia. Am prins-o bine! Åži am lucrat prestări servicii pentru toată comuna. M-am extins cu creÅŸterea animalelor. Deci, o afacere foarte profitabilă. Å¢in să vă spun că mi-a mers foarte bine ÅŸi chiar sunt mândru de ceea ce am realizat. M-am dus, m-am ridicat, chiar am prosperat!
-Aţi pus ceva garanţii ca să luaţi creditele astea?
-Da, m-au ajutat părinţii atunci, cu casa, au pus şi ei garanţii, am pus şi eu.
-Părinţii dumneavoastră mai trăiesc?
-Nu mai trăiesc, sunt morţi de opt şi nouă ani de zile.
-Åži în PNL cum aÅ£i ajuns?
-În 1996 am intrat în PNL. Eram un om gospodar, aveam o stare, eram realizat. Am înÅ£eles că partea lucrurilor ar fi liberală, acolo m-aÅŸ reprezenta, în latura de dreapta. Åži am acces. Am fost membru în biroul politic local, am fost consilier local. În 2004 m-am gândit să candidez la Primăria comunei Mihai Eminescu. Am candidat ÅŸi, bineînÅ£eles, am ÅŸi câÅŸtigat-o.
-Cum bineînÅ£eles? A fost chiar aÅŸa uÅŸor?
-Eram un om simplu, iubit de oameni. Un om al locului. Mi-au dat votul şi le-am demonstrat că am putut.
-Acum aveÅ£i foarte mult teren în comună, 45 de hectare.
-Păi ÅŸi ce? E mult? Eu cumpăr pământ. Străbunicii mei au fost vătafi pe moÅŸia boierească. Deci, am viţă de boier. Stră-străbunicul meu l-a cunoscut pe Mihai Eminescu. Un bunic pe care l-am mai prins ÅŸi eu îmi povestea despre Eminescu. Să mă anunÅ£aÅ£i când treceÅ£i prin zonă, că vă ofer cazarea. Numai să vedeÅ£i ce zonă frumoasă este.
-VorbiÅ£i-ne puÅ£in despre procesul în care aÅ£i fost condamnat la doi ani cu suspendare.
-Da... ÅŸtiam că asta vreÅ£i. Să nu scoateÅ£i din context, cum a scos Antena 3, care m-a dat: "Plecat de la coada vacii ÅŸi ajuns parlamentar". Îmi pare rău. Nu ÅŸtiu, adică, ce înseamnă asta. Suntem oameni ÅŸi supraoameni? Eu am o vorbă de la tata: cunosc destui care au trei facultăţi ÅŸi nu au cu ce clăti apa în ceaun. Cunosc destui! Important e să te descurci, să ai ÅŸcoala vieÅ£ii, să ÅŸtii să te comporÅ£i, să fii educat. Să ai bun simÅ£. Dacă eÅŸti nesimÅ£it, n-ai să faci nimic.
-AÅŸadar, terenul ăsta pe care vi l-aÅ£i trecut în proprietate ÅŸi aÅ£i fost condamnat. Despre el vorbeam.
-Ce teren? A, terenul ăsta. Despre ce vorbim? Terenurile mele le-am cumpărat transparent ÅŸi mai cumpăr ÅŸi acum. Pentru ca să ÅŸtie toată lumea: cumpăr ÅŸi-acum, în continuare. HaideÅ£i să vă spun: da, într-adevăr, am avut un dosar făcut pe comandă politică ÅŸi chiar puteÅ£i să scrieÅ£i. Pe comandă politică. Am avut un război surd, pe faţă, cu câteva persoane bine puse la BotoÅŸani. Eu, fiind vicele la PNL BotoÅŸani, am deranjat pe multă lume. Mihai Eminescu era galben, comună galbenă din punctul de vedere al liberalismului. Era singurul nucleu dur al PNL-ului. Åži n-am cedat. Mi s-a sugerat să cedez ÅŸi le-am zis "ia duceÅ£i-vă în p… mamii voastre". PDL-ul, domnule! PDL-ul au fost răi. Răi, nu aÅŸa… Răi peste măsură! Am avut 40 de dosare ÅŸi plângeri penale. Veneau DNA-ul, Parchetul, PoliÅ£ia economică. Îmi măsurau asfaltul noaptea. Timp de doi ani de zile ÅŸtiÅ£i cum am fost? Secat! Îmi venea să îmi iau traista ÅŸi să plec. Dar am mers la luptă ÅŸi m-am luptat cu ei. Când au văzut că nu Å£ine, m-au luat pe plângeri la Fondul funciar. Fondul ăsta e o nebuloasă în BotoÅŸani.
-Åži cum aÅ£i ajuns la plângerea penală?
-E unul care mi-a făcut plângere penală că fac abuz în serviciu ÅŸi că i-am luat eu pământul. Eu i-am spus: "Ce pământ Å£i-am luat, bă?". Cumpărasem un teren de la o persoană ÅŸi imediat l-am vândut mai departe. Procurorul a scris în rechizitoriu că am modificat titlurile de proprietate ÅŸi mi-am însuÅŸit acel teren. Bă, ca să vă daÅ£i seama, e ridicol! Bă, ÅŸi n-am făcut lucrul ăsta!
-De ce aţi cumpărat terenul ăla dacă ştiaţi că sunt probleme cu el?
-Păi, nu avea nicio problemă. Omul avea act de proprietate pe el. Băi, era proprietatea omului! Îl avea pe rolul agricol. Prima dată am primit NUP. Procurorul ăsta n-a avut de lucru ÅŸi mi-a făcut din nou plângere penală. Iar eu, deÅŸi ÅŸtiam că telefoanele mi-s ascultate, i-am înjurat la telefon. Le-am dat multă sănătate. Procurorul, un pătimaÅŸ, ce-a zis:
Da, te dai artist?“. Åži m-a luat "la treabă" ÅŸi s-a Å£inut de mine. Am strămutat dosarul de la BotoÅŸani la Satu Mare, în ideea de a nu mă mai controla procurorul ăsta. Dar el se ducea ÅŸi se interesa de dosarul meu după fiecare termen. AÅ£i mai văzut aÅŸa ceva? Era un procuror în vârstă, fost securist, care făcea jocul PDL-ului. Nu doresc nici la copiii copiilor mei ÅŸi nici la ai voÅŸtri să aibă de-a face cu aÅŸa ceva. Åži mi-a dat doi ani cu suspendare. Politic, s-a urmărit să nu mai pot deÅ£ine funcÅ£ia deÅ£inută la data săvârÅŸirii infracÅ£iunii.
-Cum îl chema, domnule, pe procurorul ăsta?
-Nu contează. Auzi? Åžtii ce, m-am săturat până la gât. Procesul s-a terminat în 2012.
-Terenul cui aparţine acum?
-Unui om. Eu l-am vândut imediat, înainte de litigiu. A fost atunci, în 2007-2008, explozia aia de preÅ£uri la terenuri. Am făcut banul, ca fiecare. I-am dat drumul. De ce nu? Nu e interzis.
-Åži după sentinţă aÅ£i dat înapoi banii obÅ£inuÅ£i pe el sau cum?
-Nu există aÅŸa ceva. Oricum, voi ataca sentinÅ£a inclusiv la drepturile omului. Dureros e că îÅ£i pătează imaginea.
-Da, o să tot atârne de dumneavoastră tinicheaua asta: politicianul condamnat penal.
-Asta este. În viaţă e ca în viaţă: cine nu e mâncat de rele nu ÅŸtie a cânta de jale. Eu am trecut prin multe ÅŸi n-am albit degeaba la 40 de ani (n.r. – Gireadă nu a albit. Are părul negru).
-Dar nu v-au interzis să candidaÅ£i la deputăţie când v-au condamnat?
-Nu. Mi-au interzis doar dreptul de a mai ocupa funcÅ£ia de primar, pe care o ocupam la data săvârÅŸirii – chipurile – a infracÅ£iunii.
-Dacă nu ar fi venit sentinÅ£a asta, candidaÅ£i în continuare la primăria comunei Mihai Eminescu?
-Da, candidam mai departe la primărie. Sigur că da.
-Deci, condamnarea asta, se poate spune, v-a adus în Parlament.
-Un ÅŸut în fund e un pas înainte. Imediat după sentinţă au venit alegerile locale. Åži în locul meu a candidat soÅ£ia mea, care a ÅŸi câÅŸtigat cu 70%.
Citeste continuarea in Adevarul.ro
