Parlamentarul a spus că Daniel Constantin, ministrul agriculturii, în loc să aibă preocupăr de ceea ce se întâmplă cu agricultura în teritoriu, se preocupă mai mult de latura politică.
Redăm mai jos declaraţia politică a lui Verginel Gireadă: "Potrivit statisticilor, România a absorbit doar puţin peste trei miliarde de euro din fondurile europene pentru dezvoltare rurală. Ceea ce reprezintă aproximativ 30% din fondurile alocate până în 2013 în valoare de 9,67 miliarde de euro, potrivit datelor furnizate chiar de Agenţia de Plăti pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit. Şi, cu toate acestea, anual, APDRP a făcut aceeaşi precizare: solicitările care nu au putut fi finanţate ar fi depăşit de fapt alocările financiare pentru sesiunile de depuneri.
Şi, la un simplu calcul matematic reiese că, anual, au fost admise spre finanţare doar între 30% şi 50% dintre cererile de finanţare depuse de fermieri, deşi aceştia au depus proiecte care ar acoperi întreaga sumă. Sloganul campaniei
Lucrezi pământul, depui cerere, primeşti fonduri europene şi naţionale! APIA te aşteaptă, sună bine, dar ar fi la fel de bine să fie şi adevărat! Iar România ar fi trebuit să absoarbă toţi banii puşi la dispoziţie de Uniunea Europeană, asta dacă voia într-adevăr să ceară Comisiei Europene sume mai mari pentru actualul pachet – PAC 2014-2020.
Şi atunci, forurile europene sunt îndreptăţite să spună că vrem să le luăm banii, dar de fapt nu suntem în stare să îi folosim, neavând nici măcar un ghid aprobat pentru proiectele europene. Ministerul Agriculturii are în acest moment o rată de absorbţie de doar puţin peste 40% la fondurile europene. Iar dacă privim la nivel European, suntem în continuare pe unul dintre ultimele locuri. Şi, în aceste condiţii, ar trebui să înghiţim o altă gogoaşă ministeriabilă, cum că în acest an ministerul îşi propune să absoarbă 2,5 miliarde de euro? Şi, mă repet acum.
Sună bine în teorie, sună bine şi în declaraţiile ministrului agriculturii, cu condiţia să îl mai creadă cineva. Căci fermierii noştri deja nu îl mai cred. Încă de anul trecut, Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, avertiza că ţară noastră este în întârziere cu Programul de Dezvoltare Rurală 2014-2020, spunând că România încă nu a trimis niciun proiect şi este vorba clar de o întârziere. Şi, avertiza atunci inclusiv ministrul agriculturii, că ar trebui grăbit procesul că să aibă timp România să-l poată negocia cu CE, să nu fie în ultimul moment şi să spună iar: “apăi a trebuit să-l aprobăm şi n-am avut timp să-l modificăm că nu ne-a lăsat Comisia.
Este punctul de vedere, extrem de vertical, al comisarului european pentru agricultură, dar, pe pentru care nici Agenţia de Plăţi şi nici Ministerul Agriculturii nu au avut urechi să îl audă.
În schimb, ministrul agriculturii, Daniel Constantin, găseşte de cuviinţă în momentul în care iese în media să declare că evaziunea fiscală din domeniu este mult mai mare faţă de sprijinul financiar atras de România de la Uniunea Europeană, lucru care le creează probleme celor care sunt corecţi şi plătesc taxele şi impozitele către stat.
Ne înduioşează atenţia domnului ministru pentru agricultura autohtonă. Dar, ne întrebăm, în acelaşi timp de ce ministerul domniei sale a fost de fiecare dată în întârziere cu implementarea proiectelor cu finanţare europeană dacă într-adevăr le pasă atât de mult de fermierii noştri, cât şi de primăriile din judeţe.
Realitatea din teritoriu nu are nicio legătură cu aparentele îngrijorări ale domnului ministru care în loc să îşi facă griji cum să atragă fonduri europene pentru agricultura românească pe care a lăsat-o de izbelişte, are preocupări colorate politic. Se ocupă mai nou de alianţe electorale şi se vrea… vicepremier. În atare condiţii, aproape că înţelegem că nu mai are timp să îşi facă treaba in minister.
Ca să-l creadă ferimierii şi primarii noştri pe un ministru care nu poate să acorde maximă atenţie atragerii fondurilor europene şi apariţiei gidurilor pentru că sunt singurii bani care pot să mai dea o gură de oxigen pentru bunăstarea românilor trebuie să urgenteze negocierea cu forurile europene. Şi apoi apariţia ghidurilor simplificate astfel încât să poată fi accesate fără a le fi îngrădite drepturile de accesare referitoare la termene, la vârstă şi la data înfiinţării fermelor, cât şi la dezvoltarea comunelor."
