România este ruinată din interior pentru a fi cucerită din afară. Cum se petrec distrugerea ÅŸi apoi invazia? Iată cele trei căi descrise acum cinci sute de ani de Niccolò Machiavelli: "Dacă ţările cucerite au fost obiÅŸnuite să trăiască libere ÅŸi după propriile lor legi, nu sunt decât trei mijloace pentru a le putea păstra sub ocupaÅ£ie.
Primul este de a le ruina în mod complet (a se vedea privatizările de tip ‘Oltchim’ ÅŸi distrugerea dleiberată a economiei româneÅŸti, n.m). Al doilea este de a le coloniza cu altă populaÅ£ie (vezi aici migrarea masivă a românilor spre Occident ÅŸi îndemnul dat în acest sens chiar de preÅŸedintele Băsescu! n.m.). Al treilea este de a le lăsa propriile lor legi, de a impune plata unui tribut (vezi împrumuturile externe, FMI etc., n.m.) ÅŸi de a însărcina un mic număr din cetăţeanii ei cu conservarea acestei posesiuni (vezi aici clasa politică, n.m.). Neputându-se menÅ£ine decât prin puterea ÅŸi protecÅ£ia ocupantului, aceÅŸti guvernanÅ£i sunt interesaÅ£i să întrebuinÅ£eze totul pentru permanentizarea stării existente. Åži fără îndoială că o Å£ară obiÅŸnuită să trăiască liber va fi mult mai sigur Å£inută sub ascultare de către ocupant, atunci când acesta ar reuÅŸi să găsească guvernanÅ£i de încredere pentru el dintre propriii ei cetăţeni".
Dacă la nivelul popular aceste scenarii gândite de trusturile de inteligenţă, care împart lumea, nu se văd, ziariÅŸtii ÅŸi istoricii de bună credinţă ar trebui să-i avertizeze pe cititorii intuitivi asupra a ceea ce se petrece în momentul de faţă cu repercusiuni în viitor.
Oamenii mai puÅ£in creduli nici nu bănuiau că acest scenariu de falimentare a Greciei, Spaniei ÅŸi Portugaliei va avea succes. Succesul a fost fulgerător precum un Blitzkrieg lansat de sub Poarta Brandenburgului. Scriitorul Ioan Petru Culianu, mort în condiÅ£ii ciudate, avertiza prin anii ‘80 că succesorul lui Nicolae CeauÅŸescu deja se cunoaÅŸte ÅŸi se numeÅŸte Ion Iliescu, după cum se cunoÅŸtea ÅŸi numele ministrului culturii: Andrei PleÅŸu! MulÅ£i au crezut atunci că este o fantasmagorie. Culianu a mărturisit că există astfel de instituÅ£ii "discrete" care adună date despre toÅ£i potenÅ£ialii lideri din diverse ţări de interes.
Omului obiÅŸnuit i se poate părea bizar că se ÅŸtie totul despre comportamentul psihologic al unui popor, despre valoarea reală intelectuală a liderilor ÅŸi despre comportamentul lor începând de la preferinÅ£ele gastronomice până la cele sexuale. Nu e de mirare când vedem în funcÅ£ii importante amatori sau nepricepuÅ£i de-a dreptul. Lumea exclamă stupefiată: "Cum de a ajuns ÅŸi prostul ăsta ministru?!".
În strategia acestui război, promovarea unui incompetent este foarte favorabilă părÅ£ii adverse: "Când duÅŸmanul vine să atace, diviziunile interne sunt cauza ruinării acelui stat. Partidul cel mai slab devine instrumentul invadatorului, iar partidul cel mai tare se vede lispit de totalitatea resurselor naÅ£ionale" (Niccolò Machiavelli, 1469-1527).
Cu cât omul desemnaat după o alegere riguroasă este mai slab informat, cu atât este mai benefic adversarului. Dacă privim atent ce se întâmplă cu România zilelor noastre, vedem că incompetenÅ£a a câÅŸtigat bătălia cu profesionalism. După cum în plan psihologic meltenizarea este a doua colectivizare reuÅŸită aproape total. Să vedem câÅ£iva "eroi" în sens negativ ajunÅŸi modele sociale:
1. Gigi Becali. Este tipul omului de jos ajuns "mare" cu orice preÅ£, prin lovituri financiare fie licite, sau ilicite, jucând parada bunului creÅŸtin când împărÅ£ea dolari sau "euroi" oamenilor amărâÅ£i, dar filmat întotdeauna în flagrant. În rândul mârlanilor a creat imaginea omului de reuÅŸită: tupeist, plin de bani, jignind mereu pe motiv că "gigi e mare".
Sărmanul meltean nu avea să bănuiască că există forÅ£e foarte subtile care nu sunt impresionate de conturile lui bancare. Dovada peremptorie este că sistemul, condmanându-l, i-a dat o lecÅ£ie. Demonstrându-i că se poate dispensa de el oricând. Ce face Gigi Becali azi, marele "erou"? Pur ÅŸi simplu imploră graÅ£ierea căzând în genunchi în faÅ£a preÅŸedintelui Băsescu, pe care ieri, pe când era pe cai mari, îl ridiculiza în emisiuni TV.
2. Dan Diaconescu în direct
Dându-i-se senzaÅ£ia că este mare om de afaceri ÅŸi de TV, a fost lăsat într-o singură clipă fără jucăriile preferate. Televiziunea personală i s-a închis iar capacitatea financiară i-a fost infirmată prin capcana numită Oltchim. După ce a fost confirmat câÅŸtigător al licitaÅ£iei pentru Oltchim, cu cinism calculat i s-a propus să demonstreze practic că deÅ£ine cash suma de achiziÅ£ie. Auzind aceasta, D.D. din negru s-a făcut galben ÅŸi a început să acuze o maÅŸinaÅ£iune ocultă montată de premierul Ponta. Evident că în România lucrurile au rămas în coadă de peÅŸte. Dar ca imagine publică aceÅŸti "eroi" s-au dovedit a fi doar marionete gonflabile umflate prea mult iar apoi înÅ£epate cu un ac pe la spate.
3. Victor Ponta ÅŸi minciunile pontanoide
Mizând pe antipatia populară împotriva lui Băsescu, Ponta a promis marea cu sarea. Iată că electoratul i-a acordat această ocazie să-ÅŸi demonstreze calităţile. Orice om de bun-simÅ£ ÅŸtie că o Å£ară (un guvern) se conduce din cabinet, nu din studiourile TV. Ponta devenise un talk show-man mai activ decât "celebrii" Badea ÅŸi Gâdea. Cu astfel de strategie economică, adversarii reali ai României nu aveau decât să se bucure. De curând a izbucnit un alt scandal în presă: insolvenÅ£a primăriilor, mai ales a oraÅŸelor mici ÅŸi mijlocii.
Strâns cu uÅŸa ÅŸi de presiunea electoratului, ÅŸi de presiunea Uniunii Europene, Ponta încearcă să împace ÅŸi capra ÅŸi varza, să acopere aceste datorii prin metode neconstituÅ£ionale, extinzând legea insolvenÅ£ei ÅŸi asupra unui domeniu care nu era de competenÅ£a prim-ministrului.
Însă lovitura de graÅ£ie pe care o va primi electoratul va fi în luna iulie, când se va liberaliza preÅ£ul energiei electrice ÅŸi al gazelor. România va fi pusă atunci în situaÅ£ia Bulgariei, care s-a revoltat generând alegeri anticipate. Aceste lucruri se ÅŸtiu foarte bine de trusturile de inteligenţă. După ce informaÅ£iile sunt sintetizate se acÅ£ionează prin agenÅ£i de influenţă pentru slăbirea unui guvern ÅŸi aÅŸa foarte amatoristic. Rezultatul va fi cel aÅŸteptat: electoratul atât de minÅ£it într-o zi va exploda. Marea aÅŸteptare după "răsturnarea" lui Băsescu era o viaţă normală, mai bună. Oamenii se vor întreba, unde e reforma promisă? Bunăstarea de după război? În acelaÅŸi timp, adversarii României încearcă să grăbească adoptarea unei noi ConstituÅ£ii, care de fapt are un singur punct obsesiv: regionalizare cu orice preÅ£. Paralel cu această obsesie teoretică, Senatul scade ÅŸi numărul de voturi necesar pentru adoptarea noii ConstituÅ£ii.
Ne întrebăm firesc, de ce? Cum va aduce îmbunătăţiri regionalizarea vieÅ£ii cetăţeanului obiÅŸnuit, când în mod logic regionalizarea promovează o nouă birocraÅ£ie supra-birocraÅ£iei de judeÅ£. Guvernatorii locali vor avea puteri mai mari decât guvernul de la BucureÅŸti ÅŸi vor proveni probabil din foÅŸtii baroni comuniÅŸti.
Proasta guvernare a unei ţări coroborată cu planul de reîmpărÅ£ire a lumii ne obligă moralmente să tragem un semnal de alarmă. I-aÅŸ ruga pe toÅ£i jurnaliÅŸtii ÅŸi oamenii de bună credinţă să se exprime, indiferent de simpatia politică, asupra acestei realităţi.
Adrian Majuru, cotidianul.ro
