Dana Gîrbovan, judecător de la Curtea de Apel Cluj Napoca şi fost preşedinte al Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, consideră că aceste lege de tip Big Brother aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţionale.
Într-o postare pe o reţea de socializare, Dana Gîrbovan atrage atenţia că această lege permite tuturor serviciilor secrete – plus organelor cu atribuţii în domeniul apărării – accesul la datele de trafic reţinute de furnizorii de servicii de comunicaţii, pe ani de zile: "Pentru a înţelege cine are acces la datele noastre, Legea apărării naţionale prevede că organele cu atribuţii în domeniul apărării sunt Preşedintele României, Parlamentul, Guvernul, CSAT, precum şi forţele armate şi forţele de protecţie. Toţi aceştia vor avea dreptul de a solicita acces la datele noastre de trafic".
Dana Gîrbovan este de părere că legea trebuia să provoace discuţii serioase în spaţiul public, în condiţiile în care aduce o atingere gravă dreptului la viaţa privată şi altor drepturi constituţionale, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Ma mult, a fost adoptată de preşedintele Klaus Iohannis într-o tăcere suspectă.
"După ce două legi cu fost deja declarate neconstituţionale de CCR, am citit cu interes noua lege, curioasă să văd în ce măsură aceasta respectă principiile statuate prin decizia CJUE din 8 aprilie 2014, precum şi prin decizia CCR nr. 440 din 8 iulie 2014. Concluzia este că nu prea le respectă", spune magistratul, aducând şi argumente.
O lege de tip Big Brother
În primul rând, avem de-a face cu o lege "Big Brother". Spre deosebire de variantele anterioare ale legii, spune Dana Gîrbovan, noua lege nu prevede obligaţia furnizorilor de reţele publice de comunicaţii de a reţine anumite date generate de activitatea lor. "O modificare adusă art. 5 alin. 1 din legea 506/2004, aparent inofensivă, poate avea însă ca efect practic stocarea acestor date pe o perioadă mult mai mare decât cea la care obliga vechea lege 82/2012, şi anume, de şase luni. Legea 506 prevede, la art. 5 alin.1, obligaţia că aceste date să fie şterse sau transformate în obligaţii anonime atunci când nu mai sunt necesare la transmiterea unei comunicări. Se subînţelege aşadar obligaţia de a fi şterse imediat. Prin noua lege se adăugă însă o nuanţa şi anume ştergerea datelor se va face «nu mai târziu de trei ani de la data efectuării ultimei comunicări», fără a se prevedea nici o condiţie suplimentară", afirmă magistratul.
Ce înseamnă acest lucru? Explică tot Dana Gîrbovan: "Furnizorii nu sunt obligaţi să stocheze datele, dar dată fiind ambiguitatea textului, le pot păstra pe o perioadă de trei ani. Situaţia aceasta este mult mai gravă decât cea anterioară, nu doar pentru că durata de stocare permisă este mult mai lungă, ci şi pentru că nu există o uniformitate şi o previzibilitate a modului în care va acţiona fiecare furnizor".
Dana Gîrbovan mai spune că lipsa din lege a obligaţiei de stocare nu este, însă, în niciun caz de natură să elimine pericolul neconstituţionalităţii: "De altfel, CCR a spus în mod expres că stocarea datelor în sine nu contravine nici Constituţiei, nici jurisprudenţei Curţii, ci problema e legată de modul în care se reglementează accesul la aceste date şi garanţiile oferite". Citeste mai departe...
