Starea materiala pe care toti ne-o dorim cat mai buna este un factor pe care unii il considera major in descrierea calitatii vietii si deci a starii noaste interioare. Adica banii aduc fericirea. Cei din Bhutan, folosesc o scurtatura, elimina conditia banilor pentru a ajunge la fericire.
Pe ce isi bazeaza calculul indicelui fericirii?
In Bhutan, pe sanatate, educatie, protejarea mediului, cultura, bunastare pihologica. Cifrele care indica aceasta sunt putin neobisnuite: desi 19% din populatie traieste sub pragul saraciei, 96% se declara fericiti.
Desi tara inca se lupta cu provocarea de a indeplini nevoile de baza ale oamenilor, ei au ales fericirea si nu dezvoltarea economica drept parametru pentru masurarea dezvoltarii. Pana la urma, chiar si super-dezvoltata natiune americana are un drept acordat in constitutie, acela de a cauta fericirea.
Si judecand criteriile dupa care natiunile se raporteaza, gen produs intern brut, venit pe cap de locuitor, gradul de alfabetizare, toate se reflecta in starea de bine a oamenilor. Doar pana la un anumit punct. Punctul in care, in goana dupa profit si bunastare materiala, comitem unele greseli care se intorc ca un bumerang impotriva noastra:
- Ne consumam tot timpul si energia pentru a castiga mai mult. Bani, bineinteles. Satisfactia muncii, respectul celorlalti vin abia apoi ca importanta
- In munca, profitul este primul criteriu. Pentru a-l atinge zdrobim concurenta, suntem nepasatori fata de mediu
- Atentia acordata exclusiv asupra lumii exterioare, materiale ii face pe oameni sa uite sa se priveasca in interior, sa isi acorde mai putin timp pentru ei insisi, pentru ceea ce le place cu adevarat, lucru care duce adesea la depresii
(Fragment din "Adevarata fericire costa putin. Cand costa mult, nu e fericire adevarata", Chateaubriand)
