Ca sa se impace cu el insusi, merge la un batran si-i spune:
- Parinte, am incercat sa fiu un bun crestin, am avut ravna la inceput si am ajuns pana aici. Acum insa nu numai ca am oboist, dar nu vad niciun progres! Ci din contra, am ajuns la concluzia ca-mi pierd timpul…
Batranul il priveste cu blandete si-i spune:
-Vrei sa faci ceva pentru mine inainte de a pleca?
-O sa incerc, raspunse fratele.
- La noi in magazine dupa usa se afla un butoi. Iti voi da o sita de-a mea ruginita si vreau sa te rog ca mergand la rau in fiecare zi sa iei si apa cu sita. Ca trebuie sa umplem butoiul cu apa. Accepti?
- Da, zise tanarul gandindu-se totusi ca nu este nici o sansa sa reuseasca sa stranga apa. Dar curios fiind, a acceptat.
Dupa o luna de zile in care a mers in fiecare zi la rau si a carat apa cu sita, deznadajduit merge la batran sa-l instiinteze ca in zadar s-a straduit, in butoi nu era apa!
- Parinte, iertati. In zadar m-am ostenit! Ca si pana acum dealtfel…in butoi nu e apa!
Batranul calm si senin il intreaba:
- Sita ai adus-o?
- Da. De ce?
- Bine butoiul nu l-ai umplut, dar sita cum este?
Si fratele ramane uimit…
- E curata!!!
- Asa si noi-continua batranul- mergand la biserica continuu, ne curatam pe noi prin Harul Duhului Sfant impartasit prin slujbe. Nu putem strange nimic, caci in mintea noastra nu incape Taina Credintei; faptul ca nu putem pastra Harul nu inseamna ca nu ne invata ceva, ca nu ne curateste.
